Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONICĂ
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 61 pentru CONICĂ.
... BOTGRÓS , botgroși , s . m . Pasăre mică , cu penele roșietice , pe piept și brune pe restul corpului , cu ciocul conic
CĂPÍȚĂ , căpițe , s . f . 1. Grămadă conică de fân , p . ext . de plante de nutreț sau de cereale . 2. ( Rar ) Căpățână (
CHERATOCÓN , cheratocoane , s . n . ( Med . ) Deformare conică a corneei , însoțită de scăderea accentuată a
... CICONIIFÓRMĂ , ciconiiforme , s . f . ( La pl . ) Ordin de păsări mari , cu gâtul lung și picioarele lungi , cu ciocul conic
... CÍNTEZĂ , cinteze , s . f . Mică pasăre cântătoare cu ciocul conic , scurt și tare , cu penajul cenușiu - albăstrui sau brun - roșcat , având pe aripă o dungă albă ( Fringilla coelebs ) . [ Acc . și : cintéză . - Var . : ( reg . ) cíntiță s ...
... CIOÁRĂ , ciori , s . f . 1. Nume dat mai multor specii de păsări din familia corbului , cu penajul negru sau cenușiu , cu cioc conic
... CIOCĂNITOÁRE , ciocănitori ( ciocănitoare ) , s . f . Nume dat mai multor specii de păsări agățătoare de pădure cu aripile scurte , cu cioc conic
CLÁIE , clăi , s . f . Grămadă mare de fân , de snopi de cereale etc . , de obicei în formă
CON ^2 , conuri , s . n . 1. Suprafață descrisă de o dreaptă care se deplasează sprijinindu - se pe o curbă închisă imobilă și pe un punct fix exterior . 2. ( Geogr . ; în sintagmele ) Con vulcanic = formă de relief conică cât un munte , constituită în urma erupțiilor vulcanice , din lavă , cenușă etc . Con de dejecție = formă de relief în evantai , rezultată din acumularea materialului transportat de torenți acolo unde se micșorează panta ; agestru . 3. Fructul coniferelor , format dintr - un ax cu numeroși solzi lemnoși , care reprezintă florile mascule sau
CONICITÁTE s . f . Mărimea caracteristică a unui trunchi de con ^2 drept , egală cu diferența dintre diametrul mare și diametrul mic raportată la lungimea acestuia ; p . ext . formă
CONIFÉR , conifere , s . n . ( La pl . ) Ordin de arbori cu canale secretoare de rășină , cu frunze ( aproape totdeauna ) persistente , în formă de ace sau de solzi , cu flori unisexuate , conice și cu semințe aripate ; ( și la sg . ) arbore sau arbust care face parte din acest