Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONTESTA
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 22 pentru CONTESTA.
ECTOGENÉZĂ s . f . Teorie în biologie care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie , absolutizând acțiunea mediului extern și contestând implicit rolul structurii interne a
IMORALÍSM s . n . Teorie care contestă valoarea normelor și judecăților morale dintr - o epocă dată , negând prin aceasta morala
INATACÁBIL , - Ă , inatacabili , - e , adj . Care nu poate fi atacat , contestat ;
INCONTESTÁBIL , - Ă , incontestabili , - e , adj . Care nu poate fi contestat , care nu poate fi pus la îndoială ; de netăgăduit , indiscutabil , sigur ,
NEATACÁBIL , - Ă , neatacabili , - e , adj . Care nu poate fi atacat , contestat ; inatacabil . [ Pr . : ne - a - ] - Ne - +
... NEGÁ , neg , vb . I . Tranz . A contesta existența , necesitatea , obligativitatea unui lucru , a unui fenomen etc . ; a nu recunoaște , a nu admite un fapt ; a ...
NEGATÓR , - OÁRE , negatori , - oare , adj . , s . m . și f . ( Livr . ) ( Persoană ) care neagă , combate , contestă ( ceva sau pe
... RENEGÁ , renég , vb . I . Tranz . A tăgădui , a nega , a contesta ceva , a dezminți ; a se lepăda de cineva sau de ceva , a nu recunoaște ca fiind al său , a ...
SEMANTICÍSM s . n . ( Astăzi rar ) Curent neopozitivist care , pornind de la problemele filozofice ridicate de formalizare , contestă caracterul obiectiv al cunoașterii la nivelul treptei
TĂGĂDUÍT , - Ă , tăgăduiți , - te , adj . Care poate fi pus la îndoială , contestat . - V.
... TĂGADUÍ , tăgăduiesc , vb . IV . Tranz . A contesta