Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CORP CERESC
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 30 pentru CORP CERESC.
ASTROFOTOMETRÍE s . f . Ramură a astrofizicii practice care se ocupă cu măsurarea strălucirii corpurilor
CHINTESÉNȚĂ s . f . 1. Ceea ce este esențial , de bază într - un lucru , într - o concepție etc . 2. ( În filozofia antică ) Substanță considerată drept al cincilea și cel mai subtil element material al lumii , din care ar fi alcătuite corpurile cerești . [ Var . : ( înv . ) cvintesénță s .
... COMÉTĂ , comete , s . f . Corp ceresc alcătuit dintr - un nucleu luminos înconjurat de gaze și de pulberi , care , uneori , se prelungește sub forma unei cozi îndreptate în sens opus Soarelui din ...
CVASISTELÁR , - Ă , cvasistelari , - e , adj . ( Astron . ; despre corpuri cerești ) A cărui structură este asemănătoare stelelor . - Cvasi +
... ECLIPSÁ , eclipsez , vb . I . Tranz . 1. ( La pers . 3 ) A întuneca total sau parțial un corp ceresc , interpunându - se în calea razelor lui de lumină sau între el și soare . 2. Fig . A pune , a lăsa în umbră ...
ETÉR , eteri , ( 1 , 2 , 4 ) s . m . eteruri , ( 3 ) s . n . 1. S . m . Combinație organică lichidă , incoloră , foarte volatilă și inflamabilă , cu miros aromatic specific , obținută din alcooli sau din fenoli , cu numeroase folosiri în industrie . 2. S . m . Substanță ipotetică ( a cărei existență nu este admisă de fizica modernă ) având proprietăți fizice contradictorii , care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice . 3. S . n . Fig . Aer , atmosferă , cer , văzduh . 4. S . m . ( În concepția unor filozofi greci antici ) Al cincilea element al universului ( alături de foc , apă , pământ și aer ) din care ar fi alcătuite corpurile
LÚME , lumi , s . f . I. 1. Totalitate a celor existente în realitate ; univers , cosmos . 2. Ansamblu de corpuri cerești format din Pământ și aștrii vizibili , constituind un sistem organizat ; sistem solar , sistem planetar . 3. Globul pământesc ( cu întreaga lui viață animală și vegetală ) , pământul locuit de om . 4. ( Înv . și reg . ) Lumină . Lumea ochiului ( sau ochilor ) = pupila ochiului ( sau ochilor ) . II. 1. Populația globului pământesc , omenirea întreagă ; umanitatea . 2. Categorie de oameni , grup social considerat din punctul de vedere al profesiunii , al culturii , al felului de viață etc . și care prezintă trăsături specifice . Lumea artiștilor . 3. Oameni , mulțime , public ; societate , mediu social . III. 1. Mediu în care se desfășoară existența umană ; viață , existență . 2. ( În sintagmele ) Lumea albă = ( în basme ) viața pământească , în care trăiesc oamenii . Lumea neagră = ( în basme ) viața subpământeană , în care ar trăi duhurile rele . Lume de apoi ( sau lumea cealaltă , ceea lume ) = a ) ( în concepțiile religioase ) viața de dincolo de moarte ; b ) ( în basme ) regiune imaginată dincolo de acest pământ , celălalt
... NEBULÓS , - OÁSĂ , nebuloși , - oase , s . f . , adj . 1. S . f . Corp ceresc difuz alcătuit din gaze sau din pulberi , aflat în spațiile dintre stelele galaxiei noastre ; sistem stelar cu lumină difuză , aflat dincolo de limitele galaxiei noastre ...
OBSERVATÓR^2 , - OÁRE , observatori , - oare , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care observă , cercetează sau studiază ceva . 2. Adj . Care observă , scrutează ; pătrunzător , perspicace . 3. Adj . Prin care se atrage cuiva atenția asupra unui abuz de serviciu , asupra unei greșeli etc . săvârșite . Notă observatoare . OBSERVATÓR^1 , observatoare , s . n . 1. ( Mai ales în sintagma observator astronomic ) Clădire special amenajată pentru observații științifice asupra corpurilor cerești , fenomenelor astronomice , meteorologice etc . ; instituția aflată în această clădire . 2. Loc , amplasament special amenajat de unde se pot observa cele ce se află sau se întâmplă pe o mare distanță în jur și unde se pot adăposti oamenii și instrumentele necesare
... OCULTÁȚIE , ocultații , s . f . 1. Dispariție temporară a unui astru datorită interpunerii între el și observator a unui alt corp ceresc
... extremitățile unei baze de observare . 2. ( Astron . ) Unghi maxim sub care se vede raza Pământului sau a orbitei sale de pe un alt corp ceresc