Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CRITERIU

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 39 pentru CRITERIU.

ETNOCENTRISM

... ETNOCENTRÍSM s . n . Tendință de a judeca valorile altor culturi în raport cu propria cultură , considerată unic criteriu

 

GRAD

... sau o scară de reper , de măsură . 4. Valoare a unei mărimi , considerată în raport cu o valoare de referință . 5. Etalon sau criteriu de apreciere a felului cum se realizează un proces tehnic , o însușire a unui material etc . 6. ( În sintagma ) Grad de ...

 

INSECTAR

INSECTÁR , insectare , s . n . Colecție de insecte conservate prin anumite procedee și clasate după anumite criterii ; cutie specială în care se păstrează o astfel de

 

LINIE

... Orientare principală , direcție a unui curent , a unei opinii etc . 15. ( Urmat de determinări introduse prin prep . " de " ) Fel , chip , mod ; criteriu

 

LOTIZA

LOTIZÁ , lotizez , vb . I . Tranz . 1. A împărți un teren în loturi ; a parcela . 2. A împărți în loturi , după anumite criterii , o cantitate de material , o mulțime de obiecte etc . - Lot + suf . -

 

NOMENCLATOR

... 1 ) dintr - un anumit domeniu al științei , al tehnicii etc . , sau enumerarea sortimentelor produselor sau a grupurilor de produse , clasificate după un anumit criteriu

 

NORMĂ

... NÓRMĂ , norme , s . f . 1. Regulă , dispoziție etc . obligatorie , fixată prin lege sau prin uz ; ordine recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă . 2. Criteriu de apreciere , de reglementare . 3. Cantitate de muncă pe care cineva trebuie să o presteze într - o unitate de timp ; ( concr . ) produs realizat în acest ...

 

ORDONAT

ORDONÁT , - Ă ordonați , - te , adj . 1. ( Despre oameni ) Căruia îi place ordinea , care păstrează ordinea , dichisit ; p . ext . disciplinat , echilibrat . 2. ( Despre obiecte ) ( Pus ) în ordine , rânduit după anumite criterii ,

 

PRAGMATISM

... PRAGMATÍSM s . n . Curent filozofic care proclamă drept unic criteriu

 

RANG

RANG , ranguri s . n . 1. Loc ocupat de cineva sau de ceva într - o ierarhie administrativă , bisericească , militară sau diplomatică după criteriul importanței , funcției etc . ; treaptă într - o ierarhie . 2. Număr care indică locul pe care îl ocupă un termen într - un șir . 3. ( Franțuzism înv . ) Șir de

 

REARANJA

REARANJÁ , rearanjez , vb . I . Tranz . și refl . A ( se ) aranja din nou după alte criterii , în altă ordine , cu altă formă . [ Pr . : re - a - ] - Re ^1 - +

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>