Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CUC
Rezultatele 11 - 14 din aproximativ 14 pentru CUC.
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...
MĂLÁI , mălaie , ( 2 ) s . n . 1. Făină de porumb . 2. Aliment preparat din făină de porumb , de mei sau de alte cereale , dospit și copt în cuptor ; aliment preparat din făină de porumb frământată cu lapte ( și cu zahăr ) . 3. ( Reg . ) Porumb ; p . restr . boabe de porumb . 4. ( Reg . ) Mei ; p . restr . boabe de mei . 5. ( Bot . ; reg . ) Mătură . 6. Compus : mălaiul - cucului = a ) plantă erbacee cu flori brune , dispuse la vârful ramurilor ( Luzula pilosa ) . b ) plantă erbacee cu frunze liniare și flori brune sau gălbui , dispuse în spice ( Luzula campestris ) . [ Pl . și : mălaiuri ] - Et .
PĂLĂRÍE , pălării , s . f . 1. Obiect folosit pentru acoperirea capului , format dintr - o calotă de pâslă , de paie , de pânză etc . ( cu boruri ) . 2. P . anal . Partea superioară , în formă de pălărie ( 1 ) , a unor ciuperci . 3. Compus : ( Bot . ) pălăria - șarpelui = ciupercă otrăvitoare cu pălăria ( 2 ) roșie cu pete albe ( Amanita muscaria ) : pălăria - cucului = plantă erbacee din familia geraniaceelor , cu flori roșii - brune sau violet - închis , folosită ca plantă medicinală ( Geranium phaneum ) . 4. ( Geol . ; în sintagma ) Pălărie de fier = zonă superficială oxidată a unui zăcământ metalifer . - Et .
PLISCÁRIȚĂ , pliscarițe , s . f . ( Bot . ; reg . ) 1. Pălăria - cucului ( Geranium pyrenaicum ) . 2. Ciocul - berzei ( Geranium lucidum ) . - Plisc + suf . -