Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CULME
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 21 pentru CULME.
INTERFLÚVIU , interfluvii , s . n . Porțiune de teren cuprinsă între două văi vecine , care , după unitatea de relief pe care se dezvoltă , se numesc pod , câmp , culme , creastă
MÚCHIE , muchii , s . f . 1. Linie de intersecție a două fețe ale unui corp geometric . 2. Margine , dungă a unui lucru , a unei suprafețe . 3. Marginea din afară , porțiune laterală a unor obiecte . 4. Partea cea mai înaltă , ascuțită și prelungită , a unui munte , a unui deal , a unei stânci ; creastă , coamă , culme ; p . ext . coastă a unui munte sau a unui deal ; pantă , povârniș . [ Pr . : - chi - e . - Var . : múche s . f . ] - Probabil
MUSCÉL , muscele , s . n . Culme deluroasă prelungită , puțin înaltă și cu povârnișuri domoale , care face tranziția între regiunea de munte și cea de deal , fiind de obicei acoperită cu pășuni , fânețe și livezi cu pomi fructiferi . [ Var . : mușcél s . n . ] - Et .
ÓBCINĂ , obcini , s . f . Culme , coamă prelungită de deal sau de munte care unește două piscuri , versant comun care formează hotarul dintre două proprietăți ; p . ext . ( reg . ) înălțime acoperită de pădure . [ Pl . și
PÍNTEN , pinteni , s . m . 1. Obiect de metal în formă de potcoavă , prevăzut cu o rotiță dințată , cu un vârf etc . , pe care călăreții îl prind la călcâiul cizmelor și care le servește pentru a îmboldi calul la mers ; p . ext . lovitură dată calului cu acest obiect . 2. P . anal . ( La unele păsări , mai ales la cocoși ) Formație cornoasă situată în partea de dinapoi și de jos a piciorului , deasupra labei . 3. P . anal . Numele unor părți de plante sau ( cu determinări ) al unor plante care au de obicei proeminențe , protuberanțe , excrescențe etc . 4. Proeminență a unei piese care servește la limitarea cursei altei piese în mișcare sau ca punct de articulație . 5. Construcție sau element de construcție care seamănă cu un pinten ( 1 ) și care susține sau întărește o zidărie , un terasament , consolidează un mal etc . 6. Porțiune de teren care depășește nivelul din jur ; vârf mic , culme care se desprinde dintr - un ansamblu deluros sau muntos
PLAI , plaiuri , s . n . 1. Versant al unui munte sau al unui deal ; creastă , culme , vârf al unui munte sau al unui deal ; p . gener . munte , deal mare . 2. Regiune de munte sau de deal aproape plană , acoperită în general cu pășuni . 3. Drum ( sau cărare ) care face legătura între poala și creasta unui munte ; potecă . 4. Regiune , ținut ; ( la pl . ) meleaguri . 5. Subîmpărțire administrativă a județelor și a ținuturilor ( mai ales a celor de munte ) în evul mediu , în Țara Românească ; plasă . - Et .
SPINÁRE , spinări , s . f . 1. ( Anat . ) Spate ( 1 ) . 2. Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă spatele omului . 3. Partea cea mai înaltă a unui munte , a unui deal , a unei stânci ; culme prelungită ; creastă ,
SPRÂNCEÁNĂ , sprâncene , s . f . 1. Fire de păr scurte și dese crescute în linie arcuită deasupra orbitei ochiului ( pentru a împiedica scurgerea transpirației în ochi ) . 2. Fig . Muchie , culme , creastă , coamă ( de deal ) . 3. Fig . Margine , poală ; fâșie ( de lumină ) . [ Var . : sprinceánă s . f . ] - Probabil
TÁRNIȚĂ , tarnițe , s . f . 1. Șa ( țărănească ) de lemn sau ( rar ) de piele , folosită la călărit sau la transportul unei poveri . 2. Culme , coamă de munte sau de deal în formă de șa . 3. ( Reg . ) Drum de munte , bătut de oi sau de
VÂRFUÍ , vârfuiesc , vb . IV . Tranz . 1. A face vârf unei grămezi . 2. A umple până sus un vas , un recipient etc . ; a face să fie plin ochi . 3. Fig . ( Despre munți , culmi etc . ) A - și înălța , a - și profila vârful . - Vârf + suf . -
ZÁRE , zări , s . f . 1. Partea cerului sau a pământului pe care o mărginește linia orizontului ; orizont . 2. Lumină care se împrăștie în jurul unei surse luminoase ; rază . 3. Culme , creastă , coamă ,