Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CUR

 Rezultatele 11 - 16 din aproximativ 16 pentru CUR.

CURĂȚIRE

CURĂȚÍRE s . f . v .

 

CURĂȚIT

CURĂȚÍT s . n . v .

 

CURĂȚITOR

CURĂȚITÓR , - OÁRE , curățitori , - oare , adj . , subst . 1. Adj . Care curăță . 2. S . f . Mașină sau instalație folosită la separarea corpurilor străine dintr - un material pulverulent , granular etc . 3. S . n . Unealtă , aparat sau dispozitiv utilizat la desprinderea depunerilor , impurităților etc . de pe suprafața pieselor . 4. S . n . Aparat pentru separarea dintr - un fluid a unei faze formate din particule de lichid sau de solid . - Curăți + suf . -

 

CURĂȚITORIE

CURĂȚITORÍE s . f . v .

 

CURĂTURĂ

CURĂTÚRĂ , curături , s . f . 1. Loc într - o pădure curățat de arbori , de mărăcini etc . pentru a putea fi cultivat ; runc . 2. Deal sau povârniș acoperit cu vii . - Cura ^2 + suf . -

 

CURĂȚĂTORIE

CURĂȚĂTORÍE , curățătorii , s . f . 1. Atelier în care se curăță ( chimic ) obiecte de îmbrăcăminte sau de uz casnic confecționate din țesături ; spălătorie chimică . 2. Atelier în care se efectuează curățarea pieselor turnate . [ Var . : curățitoríe s . f . ] - Curățat + suf . -

 

<<< Anterioarele