Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEGRADARE
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 26 pentru DEGRADARE.
DEXTRÍNĂ , dextríne , s . f . Pulbere albă sau albă - gălbuie , amorfă , solubilă în apă , obținută prin degradarea amidonului și folosită ca material de apretare , la fabricarea unor cleiuri
... DISOLÚȚIE , disoluții , s . f . ( Franțuzism ) Descompunere , dezagregare ; decădere , degradare
... ENZÍMĂ , enzime , s . f . Compus organic de natură proteică , prezent în celule vii , care dirijează procesele de sinteză și de degradare
... FERMÉNT , fermenți , s . m . ( Biol . ) Substanță proteică produsă de celule vii sau de microorganisme , care dirijează prin cataliză reacțiile de sinteză și de degradare
... GELIVÁȚIE s . f . ( Geol . ) Degradare
IMPUTRESCIBILIZÁ , imputrescibilizez , vb . I . Tranz . A trata materiale textile cu substanțe de protecție împotriva microorganismelor care pot produce degradări biochimice atât fibrelor textile naturale , cât și celor artificiale . - Imputrescibil + suf . -
INDÓL , indoli , s . m . 1. ( Chim . ) Compus chimic obținut din indigo și gudroanele cărbunelui de pământ , de culoare albă , cristalizat și folosit în industria cosmetică , în chimie ca reactiv etc . 2. ( Med . ) Produs rezultat prin degradarea triptofanului din alimente sub acțiunea bacteriilor intestinale , eliminat prin materiile fecale și contribuind împreună cu scatolul la mirosul specific al
INFESTÁȚIE , infestații , s . f . 1. Contaminare a unui organism cu paraziți vegetali sau animali , ducând la apariția unei stări patologice specifice ; infestare . 2. Pătrundere a unor insecte dăunătoare în cereale și în produsele rezultate din prelucrarea acestora , provocând degradarea
... METABOLÍSM s . n . Totalitatea proceselor complexe de sinteză , de asimilare ( cu înmagazinare de energie ) , de degradare
MUCEGÁI , mucegaiuri , s . n . Nume dat ciupercilor saprofite sau parazite care se dezvoltă pe suprafața substanțelor organice , pe ziduri , pe pietre etc . sub forma unui strat ca pâsla , cenușiu sau verzui , și care provoacă degradarea mediului pe care se dezvoltă ; p . ext . igrasie ; mucezeală . [ Var . : mucigái s .
MUCILÁGIU , mucilagii , s . n . 1. Substanță cleioasă care se afla în semințele de cereale , de leguminoase sau de plante uleioase , folosită , pentru proprietățile ei emoliente , în medicină , la aplicarea de cataplasme , loțiuni etc . 2. Material cleios ( dăunător ) rezultat prin degradarea compușilor celulozei din pasta de hârtie , sub acțiunea unor ciuperci și