Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEMNITAR
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 46 pentru DEMNITAR.
... DREGĂTÓR , dregători , s . m . ( În Țara Românească și în Moldova ) Demnitar la curtea domnească având atribuții în sfatul domnesc , în administrație , justiție , armată ; p . gener . conducător ; înalt funcționar [ Var . : ( înv . și reg . ) diregătór s . m . ] - Drege ...
... ECPAIÁ , ecpaiele , s . f . ( Înv . ) Personalul din serviciul unui mare demnitar
ESCÓRTĂ , escorte , s . f . 1. Pază alcătuită din oameni înarmați care însoțesc pe deținuți pentru a - i împiedica să fugă ; oamenii care alcătuiesc această pază . 2. Grup de oameni care însoțesc pe înalții demnitari pentru a - i păzi sau pentru a le fi de folos . 3. Grup de nave sau de avioane militare care însoțesc ( în timp de pace ) o navă sau un avion în care călătoresc persoane oficiale importante sau ( în timp de război ) vapoarele , avioanele etc . de transport sau de comerț ( pentru a le apăra contra atacurilor
EXCELÉNȚĂ , excelențe , s . f . 1. Titlu acordat ambasadorilor sau ( în unele țări ) marilor demnitari de stat . 2. ( În loc . ) Prin excelență = în cel mai înalt grad ; mai ales , cu deosebire ;
... FANARIÓT , - Ă , fanarioți , - te , s . m . , adj . 1. S . m . Grec din păturile înstărite care locuia în cartierul Fanar din Constantinopol ; spec . demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în țările românești care provenea din această pătură greacă înstărită . 2. Adj . Care aparține fanarioților ( 1 ) , privitor la ...
HATIȘERÍF , hatișerifuri , s . n . ( Turcism înv . ) Ordin sau decret emis de cancelaria Porții otomane către marii demnitari ai imperiului și către domnii țărilor românești , purtând pecetea sultanului pentru a fi executat
... JÚDE , juzi , s . m . 1. ( În vechea organizare a țărilor românești ) Demnitar cu atribuții judecătorești și administrative ; stăpân de rumâni . 2. ( În vechea organizare a Țării Românești ) Țăran devenit liber după răscumpararea din rumânie . 3 ...
LÉNTĂ , lente , s . f . Panglică lată de mătase pe care o poartă regii , demnitarii , cei decorați etc . la
LÍCTOR , lictori , s . m . ( în Roma antică ) Persoană care însoțea , în anumite ocazii , pe înalții demnitari , mergând înaintea lor și purtând
... locotenenți , s . m . 1. Grad de ofițer superior sublocotenentului și inferior locotenentului - major ; persoană care are acest grad . 2. ( Înv . ) Persoană care ține locul unui demnitar
LORD , lorzi , s . m . ( În Anglia ) 1. ( În evul mediu ) Mare proprietar funciar ; ( în prezent ) titlu nobiliar ereditar sau conferit de monarh ; persoană care poartă acest titlu . 2. Membru al camerei superioare a parlamentului . Camera Lorzilor . 3. Termen care intră în componența titlului oficial purtat de unii înalți