Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEPRINDERI

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 48 pentru DEPRINDERI.

CALIGRAFIE

CALIGRAFÍE s . f . Arta și deprinderea de a scrie

 

CIOPLI

CIOPLÍ , cioplesc , vb . IV . 1. Tranz . A desprinde , prin lovituri aplicate cu un instrument ascuțit , așchii dintr - o bucată de lemn , de piatră etc . , pentru a da materialului o formă oarecare ; a ciocârti . 2. Tranz . Fig . A aduce îmbunătățiri ( stilistice , de exprimare etc . ) unei lucrări ( literare , științifice etc . ) ; a cizela . 3. Refl . Fig . ( Despre oameni ) A căpăta deprinderi civilizate , a deveni politicos ; a se cultiva , a se

 

CIZELA

CIZELÁ , cizelez , vb . I . 1. Tranz . A prelucra . a finisa sau a ornamenta cu dalta , cu ciocanul etc . diferite obiecte ( de metal ) pentru a le da forma sau aspectul dorit . 2. Tranz . Fig . A aduce îmbunătățiri ( de stil , de exprimare ) unei lucrări ( literare , științifice ) ; a ciopli . 3. Tranz . și refl . Fig . A face să capete sau a căpăta deprinderi civilizate , cultură

 

CIZELAT

CIZELÁT , - Ă , cizelați , - te , adj . 1. ( Despre obiecte metalice ) Prelucrat , finisat , ornamentat cu dalta , cu ciocanul etc . 2. Fig . ( Despre opere literare , științifice ) Care a fost îmbunătățit ( din punct de vedere al stilului , al exprimării ) . 3. Fig . Care și - a însușit deprinderi civilizate , cultură etc . - V.

 

CONSUETUDINE

... CONSUETÚDINE , consuetudini , s . f . ( Livr . ) Obișnuință , obicei , deprindere

 

CONVENȚIE

CONVÉNȚIE , convenții , s . f . 1. Înțelegere , acord între două sau mai multe state , instituții sau persoane cu privire la anumite probleme sau la anumite obiective . 2. ( La pl . ) Deprinderi stabilite prin tradiție . [ Var . : convénțiune s .

 

DATINĂ

... DÁTINĂ , datini , s . f . 1. Obicei sau deprindere

 

DEZBĂRA

... DEZBĂRÁ , dezbár , vb . I . Refl . 1. A renunța la o deprindere rea , a se lăsa , a se dezobișnui de un nărav ; a se dezvăța . 2. A reuși să ...

 

DEZRĂDĂCINA

... 1. A scoate o plantă din pământ cu rădăcină cu tot . 2. Fig . A face să dispară cu desăvârșire o idee , o deprindere

 

DEZVĂȚA

... DEZVĂȚÁ , dezv ? ț , vb . I . Tranz . și refl . A face pe cineva să - și piardă sau a - și pierde o deprindere

 

ERES

... ERÉS , eresuri , s . n . Credință în forțe miraculoase , supranaturale ; concepție falsă ( transformată în deprindere

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>