Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DESĂVÂRȘIT
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 27 pentru DESĂVÂRȘIT.
GIMNÁZIU , gimnazii , s . n . 1. ( În Grecia antică ) Școală în care tinerii absolvenți ai palestrei își desăvârșeau educația fizică și intelectuală . 2. Școală care cuprinde clasele ( 4 )
IDEÁL , - Ă , ideali , - e , adj . , IDEÁL , idealuri , s . n . 1. Adj . Care atinge perfecțiunea ; perfect , desăvârșit . 2. Adj . Care ține de domeniul ideilor , privitor la gândire ; care există numai în mintea , în închipuirea omului ; spiritual , imaterial . 3. S . n . Scopul suprem spre care se îndreaptă în mod conștient și metodic năzuințele și activitatea creatoare umană în toate domeniile ei , gradul cel mai înalt și mai greu de ajuns al perfecțiunii într - o direcție . [ Pr . : - de -
IMPECÁBIL , - Ă , impecabili , - e , adj . Care este fără cusur , ireproșabil , perfect ,
INFAILÍBIL , - Ă , infailibili , - e , adj . Care nu poate greși , care nu se poate înșela ; perfect , desăvârșit , fără cusur . [ Pr . : - fa -
IREPROȘÁBIL , - Ă , ireproșabili , - e , adj . Căruia nu i se poate reproșa nimic ; care este fără cusur , fără greșeli ; desăvârșit , impecabil , perfect ,
MĂIESTRÍT , Ă , măiestriți , - te , adj . 1. Lucrat cu măiestrie ( 1 ) , cu meșteșug , cu artă ; p . ext . frumos , minunat , desăvârșit . 2. măiestru ( 1 ) . [ Pr . : mă - ies - ] - V.
MAGISTRÁL , - Ă , magistrali , - e , adj . 1. Care caracterizează pe maestru ( 1 ) , de maestru ; p . ext . perfect , desăvârșit . 2. ( Despre conducte , căi de comunicație ) Principal . 3. ( Inform . ) Grup de linii de comunicație utilizate pentru transmisia informației de la diferite surse spre unul sau mai mulți
NÓBIL , - Ă , nobili , - e , adj . , s . m . și f . I. Adj . 1. Care dă dovadă de generozitate , de cinste , de spirit de abnegație ; capabil de sentimente înalte ; generos , ales . Om nobil . 2. Distins , elegant , desăvârșit ; grațios . 3. Care se distinge prin anumite caracteristici de superioritate . II. S . m . și f . , adj . ( Persoană ) care face parte din nobilime (
ODÍHNĂ , odihne , ( 3 ) s . f . 1. Întrerupere temporară a unei activități în scopul refacerii și al întăririi forțelor ; ( stare sau timp de ) repaus ; odihnire . 2. Calm desăvârșit , pace , liniște sufletească ; tihnă , răgaz . 3. ( Concr . ) Platformă orizontală plasată după o serie de trepte ale unei scări , fie pentru odihnă ( 1 ) , fie pentru intrarea în apartamentele unui etaj ; palier . [ Var . : ( reg . ) hodínă , odínă s .
PERFÉCT , - Ă , perfecți , - te , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care întrunește în gradul cel mai înalt toate calitățile cerute ; desăvârșit . 2. ( Adesea adverbial ) Absolut , deplin , complet , total . II. S . n . Timp al verbului care exprimă o acțiune petrecută și încheiată în trecut ;