Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DESPICA
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 33 pentru DESPICA.
BÚTURĂ , buturi , s . f . ( Reg . ) 1. Butuc ( 1 ) ; buturugă . 2. Bucată de lemn cu noduri și cu alte defecte , care se despică și se prelucrează și este considerată ca sortiment inferior al lemnului de foc ; ciot . 3. Trunchi scorburos ; butoarcă . [ Var . : bútur , búture s .
CEPCHÉN , cepchene , s . n . ( Înv . ) Haină boierească scurtă , cu mânecile despicate , care se purta pe
... gerului , a unei lovituri etc . ; a se sparge . 2. Tranz . A sparge , a desface , a despica . 3. Intranz . și refl . ( Despre lucruri elastice ) A se rupe ( fiind prea tare întins ) , a plesni ; ( despre piele ) a deveni ...
... scrisoare ( pentru a lua cunoștință de conținut ) . 4. Refl . ( Despre pământ sau formații ale lui ; p . anal . despre valuri ) A se despica , a se crăpa . 5. Tranz . ( Adesea fig . ) A săpa , a tăia , a croi un drum , o șosea ...
... FISIBILITÁTE s . f . Proprietate a lemnului de a crăpa sau a se despica
GONFALÓN , gonfaloane , s . n . Steag de război în evul mediu , cu partea liberă despicată în trei sau patru
IC , icuri , s . n . ( Reg . ) Pană de despicat
LEMNÁR , lemnari , ( 1 ) s . m . lemnare , ( 2 , 3 ) s . n . 1. S . m . Muncitor , meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului ; dulgher , tâmplar , bărdaș . 2. S . n . Butuc pe care se așază lemnele pentru a fi despicate . 3. S . n . Daltă cu care se scobește în lernn . - Lemn + suf . -
LÓDBĂ , lodbe , s . f . ( Reg . ) Bucată lungă de lemn , despicată dintr - un trunchi de copac ; scândură groasă făcută din despicătura unui trunchi , cioplită numai cu securea . [ Var . : lóbdă s .
PÂR ^2 , pâri , s . m ( Reg . ) Cel care pârăște ; pârâș , reclamant . PÂR ^1 interj . ( Adesea pronunțat cu " r " prelungit ) Cuvânt care imită zgomotul sau trosnetul produs de un corp solid care se rupe sau se despică , de arderea lemnelor , de presiunea exercitată asupra zăpezii etc . -
PÁNĂ^2 , pene , s . f . 1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini , a unui mecanism , a unui vehicul . 2. Situație în care se află o navă cu vele care are vânt din față și nu poate înainta . PÁNĂ^1 , pene , s . f . I. 1. Fiecare dintre formațiile epidermice cornoase care acoperă corpul păsărilor , servind la protecția lui și la zbor , compusă dintr - un cotor pe care sunt așezate simetric , de - o parte și de alta , fire ( pufoase ) . 2. ( La pl . ) Pene ^1 ( I 1 ) de pasăre sau fire pufoase desprinse de pe cotoarele acestora , care servesc la umplerea pernelor , a saltelelor etc . ; p . ext . așternut ( moale ) de pat ( cu pene ) , fulgi etc . ) . 3. Pană ^1 ( I 1 ) de gâscă , ascuțită și despicată la vârf , întrebuințată altădată ca instrument de scris cu cerneală ; p . gener . toc de scris , condei ; ceea ce servește la scris . 4. Dispozitiv făcut din cotor de pană ^1 ( I 1 ) , care servește să țină cârligul undiței la adâncimea dorită . 5. Podoabă din pene ^1 ( I 1 ) , care se poartă la pălărie , în păr etc . 6. ( În sintagma ) Categorie pană = categorie în care intră boxerii între 54 și 57 ...