Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DOS
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 27 pentru DOS.
... o parte , mai ascuns vederii ; retras , lăturalnic , lăturaș , izolat . 2. S . f . Compus : dosnică - galbenă = plantă erbacee cu flori galbene , dispuse în capitule ( Carpesium cernuum ) . - Dos
... DOSTOIEVSKIÁN , - Ă , dostoievskieni , - e , adj . De Dostoievski , al lui Dostoievski ; în maniera lui Dostoievski . [ Pr . : dos
FÉRIGĂ , ferigi , s . f . Nume dat mai multor specii de criptogame vasculare cu frunze mari și dințate , pe dosul cărora se găsesc sporangi cu spori . [ Acc . și : ferígă . - Var . : ( reg . ) féregă s .
... jos a unui vas , formând baza lui ; cantitate de materii , lichide etc . rămasă pe această parte a vasului . 2. ( Fam . ) Șezut , dos . 3. Partea de jos , închisă , a unei cavități naturale ; limita de jos . 4. Parte a unor obiecte confecționate care se opune ...
... Ă , inverși , - se , adj . ( Adesea adverbial ) Care este , se face într - un sens opus direcției inițiale sau firești , de la sfârșit către început ; făcut pe dos
... INVERSÁ , inversez , vb . I . Tranz . A schimba ordinea inițială sau normală , firească ; a face ( ceva ) invers ; a întoarce pe dos
NÁNCHIN , nanchinuri , s . n . Țesătură de bumbac foarte deasă și rezistentă , întrebuințată la confecționarea dosului de perne . [ Var . : nánghin s .
PALATÁL , - Ă , palatali , - e , adj . 1. ( Anat . ) Relativ la palat ^1 , care aparține palatului ^1 , din regiunea palatului ^1 , palatin ^2 . 2. ( Fon . ) Care se produce în regiunea palatului ^1 ; spec . ( despre sunete ) care se articulează prin atingerea sau apropierea dosului limbii de cerul -
PLAZ , plazuri , s . n . Piesă de sprijin așezată în dosul cormanei , pe care se târăște plugul în timpul aratului , asigurându - i stabilitatea ;
POD , poduri , s . n . I. 1. Construcție de lemn , de piatră , de beton , de metal etc . care leagă între ele malurile unei ape sau marginile unei depresiuni de pământ , susținând o cale de comunicație terestră ( șosea sau cale ferată ) și asigurând continuitatea căii peste un obstacol natural sau artificial . 2. Platformă având forma asemănătoare cu a unui pod ( I 1 ) și care servește ca loc de lucru , ca element de protecție etc . ; spec . macara cu scheletul în formă de pod ( I 1 ) , pe care se deplasează aparatul de ridicare și de transportare a greutăților . 3. ( Înv . ) Puntea unei nave . 4. ( Înv . ) Pavaj din scânduri groase de stejar cu care se acopereau străzile ; caldarâm : p . ext . stradă , uliță pavată cu scânduri . Podul Mogoșoaiei . 5. ( În practicile religiei creștine ortodoxe ) Bucată de pânză îngustă și lungă care se așterne din loc în loc pe parcursul unui cortegiu mortuar . II. Spațiul dintre acoperiș și planșeul superior al unei clădiri . III. P . anal . 1. ( În sintagmele ) Podul mâinii = dosul mâinii . Podul palmei = partea interioară a palmei , de la încheietura cu antebrațul până la degete . 2. Lucrare protetică dentară , metalică sau mixtă , folosită ca metodă
... POPONÉȚ^4 s . m . ( Bot . ; pop . ) Volbură ( Convolvulus arvensis ) . POPONÉȚ^3 , poponețe , s . n . ( Fam . ) Șezut , dos ( de copil ) . [ Var . : poponeáță s . f . ] POPONÉȚ^2 , poponețe , s . n . ( Reg . ) 1. Feștilă sau fitil de opaiț ; p . gener . opaiț . 2. Sfeșnic . - Et . nec ...