Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ELEMENT CONSTITUTIV

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 20 pentru ELEMENT CONSTITUTIV.

ARHITECTONIC

ARHITECTÓNIC , - Ă , arhitectonici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Care aparține arhitecturii , din domeniul arhitecturii ; folosit în arhitectură ; arhitectural . 2. S . f . ( Adesea fig . ) Îmbinare artistică a elementelor constitutive ale unei

 

CITOPLASMĂ

... CITOPLÁSMĂ s . f . Element constitutiv

 

COEZIUNE

COEZIÚNE , coeziuni , s . f . 1. Proprietate a elementelor constitutive ale substanțelor solide , lichide și gazoase de a se menține unite , datorită forțelor care se exercită între atomii sau între moleculele lor . 2. Fig . Legătură internă strânsă . [ Pr . : - zi -

 

GRAMATICĂ

GRAMÁTICĂ , gramatici , s . f . Ansamblu de reguli cu privire la modificarea formelor cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții ; ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul structurii gramaticale a unei limbi sau , p . ext . , cu studiul tuturor elementelor constitutive ale unei

 

HEMATOMETRIE

HEMATOMETRÍE , hematometrii , s . f . Examinare a sângelui în vederea determinării tipurilor și proporției diferitelor elemente constitutive , precum și a cantității de

 

LABIE

... LÁBIE , labii , s . f . 1. ( Bot . ) Formație caracteristică florilor unor plante alcătuită din petale dispuse sub forma unor buze . 2. ( Anat . ) Element constitutiv

 

METAMER

METAMÉR , metamere , s . n . 1. Fiecare dintre elementele constitutive ale corpului viermilor anelizi și artropodelor , asemănătoare ca structură și așezate succesiv ; segment . 2. Segment primitiv al

 

ORGANIT

ORGANÍT , organite , s . n . Fiecare dintre elementele constitutive permanente ale

 

GESTALTISM

GESTALTÍSM s . n . Teorie filozofică a formei potrivit căreia un tot fiind constituit din structuri perfect integrate are caracteristici proprii care nu rezultă din elementele lui constitutive , iar întregul nu poate fi considerat simpla însumare a acestor elemente ; configuraționism . [ Pr . : ghe -

 

SUBSTANȚĂ

SUBSTÁNȚĂ , substanțe , s . f . 1. Corp ( omogen ) alcătuit din atomi și din molecule ( formate din aceleași elemente ) și care posedă o anumită formă , culoare , miros , gust etc . 2. ( Anat . ; în sintagmele ) Substanță albă = parte a sistemului nervos central formată din fibrele celulelor nervoase . Substanță cenușie = parte a sistemului nervos central formată din corpurile celulelor nervoase . 3. Categorie filozofică care desemnează fie esența comună și stabilă a tuturor lucrurilor , fie ceea ce există de sine stătător . 4. Parte esențială , principală , constitutivă a unui

 

<<< Anterioarele