Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ESENȚĂ
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 51 pentru ESENȚĂ.
... DIVINITÁTE , divinități , s . f . 1. Ființă imaginară cu însușiri supranaturale , socotită drept cârmuitoare a lumii ; Dumnezeu , zeu . 2. Esență
ELIXÍR , elixire , s . n . 1. Băutură cu proprietăți miraculoase pe care o căutau , în evul mediu , alchimiștii pentru a obține viață veșnică ; p . ext . ( azi ) băutură scumpă , aleasă . 2. ( Fam . ) Soluție alcoolică cu conținut variabil de zahăr și cu diverse esențe sau extracte de plante medicinale ( servind ca medicament ) . [ Pr . : -
ESTÉTIC , - Ă , estetici , - ce , subst . , adj . 1. S . f . Știință care studiază legile și categoriile artei , considerată ca forma cea mai înaltă de creare și de receptare a frumosului ; ansamblu de probleme privitoare la esența artei , la raporturile ei cu realitatea , la metoda creației artistice , la criteriile și genurile artei . 2. S . n . art . Ansamblul însușirilor și al fenomenelor studiate de estetică ( 1 ) . 3. Adj . Care aparține esteticii ( 1 ) , privitor la estetică ( 1 ) ; care privește frumosul , care corespunde cerințelor esteticii ( 1 ) ;
EXTRINSÉC , - Ă , extrinseci , - ce , adj . 1. Care vine din afară , care nu provine din esența lucrurilor . 2. ( Anat . ; despre organe ) Originar din afara locului unde se găsește sau
FENOMÉN , fenomene , s . n . 1. Manifestare exterioară a esenței unui lucru , unui proces etc . , care este accesibilă , perceptibilă în mod nemijlocit . 2. Proces , transformare , evoluție , efect etc . din natură și din societate . 3. Aspect , întâmplare , ființă , obiect care surprinde ( prin calități , noutate
FENOMENALÍSM s . n . Concepție filozofică după care omul poate cunoaște numai latura exterioară a fenomenelor , nu esența lucrurilor , a proceselor
IMANÉNT , - Ă , imanenți , - te , adj . 1. Care este propriu naturii obiectului , care acționează din interiorul obiectului , condiționat de esența obiectului ; intrinsec . 2. ( În concepția idealistă despre lume ) Care există și acționează prin sine însuși , nedeterminat de o cauză din
INANIMÁT , - Ă , inanimați , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Neînsuflețit , neanimat ; care este fără viață prin structura sau esența
... 1. Adj . ( În sintagma ) Limbi indo - europene ( și substantivat , f . sg . ) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate în texte scrise , dar reconstituită , în esență , cu ajutorul metodei comparativ - istorice . 2. S . m . pl . Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin mileniul III a Cr . în ...
INTUÍ , intuiesc , vb . IV . Tranz . A înțelege sau a sesiza ceva prin intuiție ; a pătrunde repede în esența problemelor , a fenomenelor etc . pe baza unor cunoștințe temeinice și a experienței anterior