Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FERATĂ
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 84 pentru FERATĂ.
AUTOMOTÓR , automotoare , s . n . Vehicul de cale ferată , prevăzut cu motor propriu și folosit pentru transportul rapid de
BALASTÓR , balastoare , s . n . Mașină folosită pentru balastarea liniilor de cale ferată . - Balasta + suf . -
BLOCÁJ , blocaje , s . n . 1. ( Rar ) Blocare , blocadă . 2. Tactică de oprire a unei acțiuni adverse sau de apărare strânsă în unele întreceri sportive . 3. ( Tehn . ) Fundație din piatră , bolovani de râu etc . , la unele șosele și la căi
BOGHÍU , boghiuri , s . n . Cuplu de patru roți pe care este articulat șasiul locomotivelor și al vagoanelor de cale ferată și care le permite luarea curbelor . - După fr . bogie ,
BRETÉLĂ , bretele , s . f . Sistem de ramificație de cale ferată așezat între două linii paralele , constituit din două linii diagonale încrucișate , care permite trecerea trenului de pe o linie pe alta în ambele
BURÁ^2 , burez , vb . I . Tranz . 1. A astupa cu un material de buraj ( argilă , nisip etc . ) spațiul gol , neocupat de explozive , dintr - o gaură de mină sau dintr - o sondă de minare . 2. A îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată . BURÁ^1 , pers . 3 burează , vb . I. Intranz . A ploua mărunt și des ; a burnița , a
BÚZĂ , buze , s . f . l . Fiecare dintre cele două părți cărnoase care mărginesc gura și acoperă dinții . 2. Margine a unor obiecte , a unor vase . Buza străchinii . 3. Culme a unui deal , a unui pisc ; margine a unui șanț , a unei păduri etc . 4. Ascuțiș al unor instrumente de tăiat ; tăiș . 5. ( În sintagma ) Buză de bandaj = partea proeminentă a bandajului montat pe roțile autovehiculelor de cale ferată , care servește la menținerea și la conducerea vehiculului respectiv pe
CĂRUCIÓR , cărucioare , s . n . 1. Trăsurică în care sunt plimbați copiii mici ; căruț ( 3 ) . 2. Vehicul de dimensiuni reduse , cu roți de rulare , care se poate deplasa pe linii ferate , pe cabluri sau pe drumuri obișnuite și care este folosit la transporturi de sarcini relativ mici pe distanțe scurte ; căruț ( 2 ) . 3. Subansamblu al unei mașini - unelte , al unei mașini de lucru sau al unui utilaj , folosit pentru deplasarea uneltei , a obiectului de prelucrat etc . - Căruț + suf . -
CANTONIÉR , - Ă , cantonieri , - e , s . m . și f . Persoană care are sarcina de a supraveghea și întreține o anumită porțiune de șosea sau de cale ferată . [ Pr . : - ni -
CEFERÍST , - Ă , ceferiști , - ste , s . m . și f . ( Adesea adjectival ) Persoană care se află în serviciul Căilor Ferate Române . [ Var . : cheferíst , - ă s . m . și
CHEI , cheiuri , s . n . 1. Construcție amenajată într - un port pentru acostarea , încărcarea și descărcarea vapoarelor , servind , totodată , la consolidarea malului și la apărarea acestuia de acțiunea apelor ; p . ext . stradă de - a lungul și la marginea unei asemenea construcții . 2. Platformă construită în lungul unei linii de cale ferată , la înălțimea pardoselii vagoanelor , pentru a ușura încărcarea și descărcarea lor . [ Var . : cheu s .