Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIINȚĂ
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 473 pentru FIINȚĂ.
DELICÁT , - Ă , delicați , - te , adj . 1. ( Despre ființe și lucruri , cu privire la forma , la aspectul lor ) Fin , gingaș , subțirel , grațios ; p . ext . fragil ; ( despre ființe ) plăpând , șubred , slăbuț . 2. De calitate bună ( în ceea ce privește finețea materialului și a execuției ) . 3. ( Despre oameni și despre manifestările lor ; adesea adverbial ) Plin de atenție , de grijă ; lipsit de asprime , de brutalitate , prevenitor . 4. ( Despre probleme , situații etc . ) Care cere mare băgare de seamă , prudență , rezervă , subtilitate ;
... DIHÁNIE , dihănii , s . f . 1. Animal sălbatic ; fiară , jivină . 2. Ființă ciudată , monstruoasă ; namilă , monstru . 3. Ființă
... DUH , duhuri , s . n . 1. ( În superstiții ) Ființă
... FIINȚÁRE , ființări , s . f . Existență , viață , ființă
FÍRE , firi , s . f . 1. Mediul natural ( împreună cu ființele care trăiesc în el ) . 2. Structură psihică și morală a unei ființe ; caracter , temperament . 3. Minte , cuget ;
FÍZIC , - Ă , fizici , - ce , adj . , subst . 1. Adj . Care se referă la corpul ființelor vii , în special la activitatea mușchilor , care aparține corpului ființelor vii , în special activității musculare . 2. S . n . Aspectul exterior al unei persoane ; constituție naturală a unei persoane . 3. Adj . Care aparține materiei , privitor la materie ; material ; concret . 4. S . f . Știință fundamentală din ciclul științelor naturii care studiază proprietățile și structura materiei , formele mișcării ei și legile generale ale fenomenelor naturii anorganice , precum și transformările reciproce ale acestor forme de mișcare . 5. Adj . Care aparține fizicii ( 4 ) , privitor la
... GEÁMĂN , - Ă , gemeni , - e , adj . 1. ( Despre ființe ; adesea substantivat ) Care a fost născut odată cu altă ființă
... GROZĂVÉNIE , grozăvenii , s . f . ( Pop . și fam . ) 1. Faptul de a fi groaznic ; aspect groaznic , situație groaznică . 2. ( Concr . ) Lucru sau ființă înfricoșătoare . 3. Faptul de a ieși cu totul din comun prin calitățile sale ; însușirea unui lucru cu deosebite calități ; grozăvie . 4. ( Concr . ) Lucru ...
... f . 1. Faptul de a fi groaznic , de a inspira groază ; faptă , situație , întâmplare îngrozitoare ; oroare , urgie . 2. ( Concr . ) Lucru sau ființă îngrozitoare . 3. Faptul de a ieși cu totul din comun prin calitățile sale ; însușirea unui lucru cu deosebite calități ; grozăvenie . 4. ( Concr . ) Lucru ...
... INDIVÍD , - Ă , indivizi , - de , s . m . și f . 1. Persoană privită ca unitate distinctă față de alte persoane ; ins . 2. Ființă
... m . S . n . ( Pop . ; mai ales la pl . ) Fiecare dintre membrele unei ființe ; p . gener . fiecare dintre părțile sau organele din care este alcătuită o ființă