Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GĂURI

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 119 pentru GĂURI.

ÎNGURZI

ÎNGURZÍ , îngurzesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A strânge , a încreți marginile unei opinci , ale unei pânze , ale unui sac etc . cu o sfoară , cu o curelușă trecută prin mai multe

 

ȘANFRENA

ȘANFRENÁ , șanfrenez , vb . I. Tranz . A executa , manual sau cu ajutorul unei mașini , o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane , a unei piese , pentru a înlătura muchiile

 

ȘILD

ȘILD , șilduri , s . n . Mică placă de metal sau de material plastic care se fixează în dreptul mânerelor și broaștelor la uși , ferestre , sertare etc . pentru a proteja gaura

 

ȘTIRBITURĂ

... gol lăsat de căderea unuia sau a mai multor dinți ; știrbenie . 2. Loc unde marginea unui obiect este ruptă , ciocnită ; p . ext . ruptură , gaură . 3. Fig . Diminuare a valorii , a însemnătății etc . ( cuiva sau a ceva ) ; încălcare , nesocotire ( a unei legi ...

 

ȚIU

ȚIU ^2 , țiuri , s . n . ( Reg . ) 1. Unealtă de fier în patru muchii ascuțită ca o daltă , cu care se fac găuri în gheață pentru pescuit , se desprind blocurile de gheață etc . 2. Unealtă asemănătoare cu o daltă , folosită în dulgherie . 3. Târnăcop de oțel , de forma unei bare cu secțiune a pătrată , ascuțită la capete și puțin arcuită , folosit de mineri . - Et . nec . ȚIU ^1 interj . ( Adesea repetat ) 1. Cuvânt care imită un sunet prelung , ascuțit , cu rezonanță metalică . 2. Exclamație cu care se îndeamnă caii la mers . -

 

ASTUPA

... ASTUPÁ , astúp , vb . I . Tranz . A închide , a acoperi , a înfunda o gaură

 

ASTUPAT

ASTUPÁT^1 s . n . Astupare . - V. astupa . ASTUPÁT^2 , - Ă , astupați , - te , adj . 1. ( Despre găuri , deschizături etc . ) Acoperit , închis complet . 2. ( Pop . ; despre oameni ) Care suferă de constipație . - V.

 

BORACI

BORÁCI s . n . Unealtă portabilă , acționată manual , prevăzută cu un burghiu mișcat de o roată cu clichet și cu ajutorul căreia se dau găuri în piesele metalice mari , greu

 

BORTĂ

... BÓRTĂ , borte , s . f . ( Reg . ) Gaură

 

BORTELI

BORTELÍ , bortelesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A găuri . - Contaminare între bortă și

 

BORTI

BORTÍ , bortesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>