Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GRUPA
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 28 pentru GRUPA.
GRUPÁT , - Ă , grupați , - te , adj . Care formează grupe ; strâns ( la un loc ) , adunat . - V.
HAIKÚ , haiku - uri , s . n . ( Livr . ) Poezie japoneză alcătuită din 17 silabe dispuse în trei
HIDROXÍD , hidroxizi , s . m . Compus chimic anorganic a cărei moleculă conține în structura sa una sau mai multe grupe
IERBÁR^2 , ierbare , s . n . Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor ; rumen ^1 . - Iarbă + suf . - ar . IERBÁR^1 , ierbare , s . n . Colecție de plante uscate , presate între foi de hârtie ( sugativă ) , păstrate în cutii sau în mape etichetate și orânduite pe grupe sistematice , constituind un material pentru studiile de botanică ; mapă specială în care se păstrează o astfel de colecție . [ Var . : ( rar ) herbár s . n . ] - Iarbă + suf . - ar ( după fr .
JUGLANDACÉE , juglandacee , s . f . ( La pl . ) Familie de plante lemnoase , cu frunze compuse , cu flori unisexuate ( cele mascule în formă de amenți , cele femele solitare sau în grupe mici ) și cu fructele nucule sau drupe ; ( și la sg . ) plantă din această
LANTANÍDĂ , lantanide , s . f . ( La pl . ) Nume dat mai multor elemente chimice care fac parte din grupa pământurilor rare ; ( și la sg . ) element chimic aparținând acestei
OMOLÓG , - OÁGĂ , omologi , - oage , adj . , s . m . 1. Adj . ( Despre două elemente aparținând unor figuri geometrice între care există o corespondență determinată ) Care corespunde , care se află în corespondență . Laturi omoloage . 2. Adj . ( Despre o substanță organică ) Care are o structură chimică diferită de structura altei substanțe prin prezența unei grupe în care carbonul se află în combinație cu doi atomi de hidrogen . Hidrocarburi omoloage . 3. Adj . ( Biol . ; despre unele organe ) Care are structură asemănătoare și origine comună , dar formă externă și funcțiuni diferite . 4. S . m . Persoană care deține o funcție oficială într - o organizație sau într - un stat , privită în raport cu o altă persoană care deține aceeași funcție oficială într - o altă organizație sau într - un alt
PALEOZÓIC , - Ă , paleozoici , - ce , s . n . , adj . 1. S . n . A doua eră geologică , a cărei floră se caracterizează prin prezența talofitelor , prin predominanța criptogamelor vasculare și prin apariția gimnospermelor și în a cărei faună se întâlnesc toate grupele de nevertebrate și primele vertebrate . 2. Adj . Care aparține paleozoicului ( 1 ) , privitor la paleozoic . [ Pr . : - le - o - zo -
PERMUTÁRE , permutări , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) permuta ( 1 ) ; transfer , permutație . 2. ( Mat . ; Lingv . ; mai ales la pl . ) Operație prin care se schimbă între ele locurile a două sau a mai multor elemente ; grupe distincte de obiecte astfel formate ;
PLUTÓN^1 , plutoane , s . n . 1. Subunitate militară mai mică decât compania , alcătuită din trei sau patru grupe . 2. Grup compact și omogen de concurenți sportivi care se află într - o anumită poziție pe parcursul unei curse de alergări , caiac - canoe , ciclism etc . [ Var . : ( pop . ) plotón s . n . ] - După fr . peloton , it . plotone . PLUTÓN^2 , plutoni , s . m . Corp de roci magmatice , în general de dimensiuni mari , fixat prin intruziune în masa unor straturi
REACTÍV , - Ă , reactivi , - e , adj . , s . m . 1. Adj . Referitor la reactanță ; ( despre elemente de circuite ) care realizează un transfer periodic de energie în circuit , introducând un defazaj între intensitatea curentului și tensiunea electrică . 2. S . m . Substanță chimică ce dă o reacție specifică în prezența unui anumit ion sau a unei grupe de ioni . [ Pr . : re -