Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IEȘIT DIN COMUN

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 48 pentru IEȘIT DIN COMUN.

EXTRAVAGANT

... EXTRAVAGÁNT , - Ă , extravaganți , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Care caută cu orice preț să iasă din comun

 

FANTEZIE

... pe baza percepțiilor , a reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior ; p . ext . imagine produsă de această facultate ; imaginație ; reverie . 2. Gust , înclinare , dorință ieșită din comun , ciudată ( a cuiva ) . 3. Compoziție muzicală instrumentală de formă liberă , având un caracter de improvizație și de virtuozitate . [ Var . : ( rar ) fantasíe , fantazíe s ...

 

FASCINA

... 1. A atrage pe cineva în mod irezistibil cu privirea . 2. A produce cuiva o impresie deosebită prin însușiri ( atrăgătoare ) ieșite din comun

 

FASCINAȚIE

... FASCINÁȚIE , fascinații , s . f . Atracție irezistibilă pe care o provoacă cineva sau ceva prin însușiri ieșite din comun

 

MAGNIFIC

... MAGNÍFIC , - Ă , magnifici , - ce , adj . ( Livr . ) Măreț , grandios , superb , minunat ; de un fast ieșit din comun

 

MAGNIFICENȚĂ

... MAGNIFICÉNȚĂ , magnificențe , s . f . ( Livr . ) Grandoare , măreție ; fast , lux ieșit din comun

 

MEDIOCRU

... MEDIÓCRU , - Ă , mediocri , - e , adj . 1. Care se află între două limite extreme , mijlociu , potrivit ; care nu iese din comun

 

MINUNAT

... MINUNÁT , - Ă , minunați , - te , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Care iese din comun ( prin aspect , însușiri etc . ) ; p . ext . care uimește prin frumusețe ; încântător , splendid . 2. ( În basme ) Care face minuni , care este înzestrat cu însușiri supranaturale . 3 ...

 

MINUNE

... MINÚNE , minuni , s . f . 1. Fenomen ieșit din comun , surprinzător , atribuit forței divine sau altor forțe supranaturale . 2. P . gener . Lucru , fapt , fenomen uimitor , neobișnuit , extraordinar ; minunăție . 3. Lucru cu însușiri excepțional de frumoase ...

 

MONSTRUOS

... MONSTRUÓS , - OÁSĂ , monstruoși , - oase , adj . 1. Care are un aspect respingător , ieșit din comun , care se abate de la normal , ca un monstru , anormal , cu mari anomalii ; urât , oribil , hidos ; fig . neestetic , neartistic . 2. Exagerat de mare ; enorm , colosal ...

 

MONSTRUOZITATE

... MONSTRUOZITÁTE , monstruozități , s . f . Faptul de a fi monstruos ; ceea ce este ieșit din comun

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>