Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INSTANȚĂ
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 41 pentru INSTANȚĂ.
COMPĂREÁ , compár , vb . II . Intranz . A apărea , a se prezenta sau a fi adus în fața unei instanțe judecătorești ( ca inculpat sau ca
CONSILIÉR , consilieri , s . m . 1. Sfătuitor , sfetnic . 2. Grad în ierarhia unor funcții ; persoană care deține acest grad . 3. ( Înv . ) Membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare . [ Pr . : - li -
CÚRTE , curți , s . f . I. 1. Spațiu ( împrejmuit ) în jurul unei clădiri , al unei gospodării etc . care ține de această clădire , gospodărie etc . ; ogradă . 2. ( În trecut ) Locuința de la țară a moșierului ; conac ; totalitatea acareturilor împreună cu această locuință . 3. Palatul de reședință al unui suveran ; ( înv . ) reședința întărită a domnitorului și a boierilor , unde se refugia și populația în timpul războaielor . II. ( Cu determinări ; în trecut ) Numele unor instanțe ( superioare ) judecătorești și administrative . Curtea de casație . Curtea de apel . Curtea de juri . III. Omagiu măgulitor adresat unei femei în semn de afecțiune , spre a - i câștiga favoarea , simpatia , dragostea . -
DECLINATÓRIU , - ÓRIE , declinatorii , adj . Care respinge competența unei instanțe sau contestă o
DELIBERÁ , deliberéz , vb . I . 1. Intranz . ( Despre membrii unei instanțe judecătorești , ai unei adunări legiuitoare ) A chibzui în comun și a discuta ( în secret ) asupra luării unei hotărâri . 2. Tranz . A decide , a
... FALIMÉNT , falimente , s . n . Situație de insolvabilitate în care se află un comerciant , un industriaș etc . , declarată de o instanță
... Piață publică în Roma antică , unde era concentrată viața social - politică , religioasă și economică a orașului și unde se judecau procesele . 2. Autoritate , instanță
GRÉFĂ^2 , grefe , s . f . 1. Fragment de țesut sau organ transplantat dintr - o regiune în alta a corpului aceluiași individ sau de la un organism la altul ; grefon , transplant . 2. Operație de refacere a unui țesut sau a unui organ cu ajutorul unei grefe ^2 ( 1 ) . GRÉFĂ^1 , grefe , s . f . Serviciu din cadrul unei instanțe judecătorești , care întocmește , păstrează , comunică etc . actele de
GREFIÉR , grefieri , s . m . Funcționar judecătoresc însărcinat cu înregistrarea dezbaterilor instanței , cu redactarea hotărârilor , cu întocmirea , păstrarea și comunicarea actelor de procedură [ Pr . : - fi -
INCULPÁ , incúlp , vb . I . Tranz . A învinui , a acuza pe cineva ( în fața unei instanțe
INTIMÁ , intimez , vb . I . Tranz . ( Jur . ) 1. A notifica , a face cunoscut , a pune în vedere . 2. A chema în judecată , a cita în fața unei instanțe