Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IRONIE
Rezultatele 11 - 19 din aproximativ 19 pentru IRONIE.
IRONIZÁ , ironizez , vb . I . Tranz . A avea o atitudine ironică față de ceva sau de cineva ; a spune ironii pe seama cuiva ; a zeflemisi , a
... de la egal la egal sau de la superior la inferior ; bă . 2. Cuvânt folosit pentru a exprima admirație ; mirare , nedumerire ; neîncredere ; nemulțumire ; ironie
... mușcători , - oare , adj . 1. Care mușcă ; care provoacă o senzație dureroasă de arsură , de usturime . 2. Fig . ( Despre persoane ; p . ext . despre cuvinte ) Plin de ironie
... OXIMORÓN , oximoroane , s . n . Figură de stil care exprimă o ironie
... PONT ^2 , ponturi , s . n . I. 1. ( Fam . ) Aluzie răutăcioasă , ironie , împunsătură . 2. ( În limbajul jucătorilor de cărți ) Numele uneia dintre cărțile de joc ( considerată de obicei cu cea mai mare valoare ) ; p . ext . prilej favorabil ...
... SARCÁSM , sarcasme , s . n . 1. Ironie
... de generozitate ; lipsit de orizont . II. S . n . ( Pop . ; în expr . ) A fi la largul tău și la strâmtul altuia , se spune în ironie
UMÓR s . n . Înclinare spre glume și ironii , ascunse sub o aparență de seriozitate ; manifestare prin vorbe sau prin scris a acestei înclinații ; p . ext . veselie ,
... ZEFLEMEÁ , zeflemele , s . f . Ironie