Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru JUDECĂTORESC
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 68 pentru JUDECĂTORESC.
CAÍD^2 , caizi , s . m . Titlu purtat altădată de guvernatorul unei provincii sau al unui oraș din statele musulmane ale Africii de Nord , care avea și funcții judecătorești ; persoană care purta acest titlu . CAÍD^1 , caiduri , s . n . ( Înv . ) Registru , dosar ,
CASÁ , casez , vb . I . Tranz . 1. A anula ( în întregime sau parțial ) o hotărâre judecătorească în urma admiterii recursului . 2. A efectua totalitatea operațiilor privind scoaterea definitivă din folosință și din inventar a unui mijloc fix a cărui folosire , reparare sau modernizare nu mai sunt economice ; a lichida . 3. ( Rar ) A
CASÁBIL , - Ă , casabili , - e , adj . 1. Casant . 2. ( Despre o hotărâre judecătorească ) Care poate fi casat (
CITÁ , citez , vb . I . Tranz . 1. A menționa , a indica , a numi pe cineva sau ceva ( pentru a face cunoscut , pentru a confirma etc . ceva ) ; a reaminti o faptă , o întâmplare care trebuie să servească de exemplu . 2. A reproduce întocmai ceea ce a spus sau a scris cineva ; a da un citat . 3. A chema pe cineva înaintea unei instanțe judecătorești în calitate de parte într - un proces , de martor sau de
CITÁȚIE , citații , s . f . 1. Invitație oficială scrisă , prin care o persoană este chemată să se înfățișeze la o anumită dată înaintea unei instanțe judecătorești sau a unei autorități ; citare ; p . ext . ( concr . ) hârtie oficială care cuprinde această invitație . 2. ( Înv . ) Citat . [ Var . : ( înv . ) citațiúne s .
COMÍȚII s . f . pl . ( În Roma antică , în perioada republicii ) Adunări ale poporului având atribuții politice , legislative , judecătorești și
COMPĂREÁ , compár , vb . II . Intranz . A apărea , a se prezenta sau a fi adus în fața unei instanțe judecătorești ( ca inculpat sau ca
CONDAMNÁ , condámn , vb . I . Tranz . 1. A osândi printr - o sentință judecătorească , a pronunța o condamnare . 2. A - și exprima dezaprobarea în legătură cu un fapt sau cu o persoană ; a învinui , a blama , a ponegri , a veșteji . 3. A considera un bolnav pierdut , fără nici o speranță de salvare . 4. A astupa , a închide definitiv o fereastră , o ușă etc . ; a
CONDAMNÁT , - Ă , condamnați , - te , s . m . și f . Persoană osândită printr - o sentință judecătorească . - V.
CONFISCÁ , confisc , vb . I . Tranz . A lua de la cineva un bun , fără despăgubire , pe temeiul unei hotărâri judecătorești sau în urma dispoziției unei
CONTESTÁȚIE , contestații , s . f . Cale de atac prin care se face opunere la executarea unei hotărâri ( judecătorești ) sau prin care se cere anularea ei ; ( concr . ) act întocmit în acest