Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru JUDECĂTORI
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 22 pentru JUDECĂTORI.
COMPLÉT^2 , - Ă , compleți , - te , ( 1 ) adj . , completuri , ( 2 , 3 ) s . n . , ( 4 ) adv . 1. Adj . Care conține tot ceea ce trebuie ; căruia nu - i lipsește nici una dintre părțile constitutive ; întreg , desăvârșit , deplin , împlinit . 2. S . n . ( În sintagma ) Complet de judecată = colectiv alcătuit din numărul legal de judecători și asesori care iau parte la soluționarea unui litigiu . 3. S . n . Costum de haine ; obiect de îmbrăcăminte compus din două ( sau mai multe ) piese asortate . 4. Adv . În întregime , cu desăvârșire . [ Var . : compléct , - ă adj . ] COMPLÉT^1 , completuri , s . n . ( Franțuzism ieșit din uz ) Bal popular ; local de dans ( în cartierele periferice ale unui oraș ) . - Probabil din cuplet ( confundat , prin etimologie populară , cu complet ^
... EFÉT , efeți , s . m . ( De obicei la pl . ) Judecător
... INCHIZITÓR , inchizitori , s . m . Judecător
... INTEROGATÓRIU , interogatorii , s . n . Totalitatea întrebărilor puse de judecător unei părți implicate într - un proces și a răspunsurilor date de aceasta , care contribuie la rezolvarea cazului ; ( concr . ) act în care sunt consemnate ...
... n . I. 1. S . m . ( În vechea organizare a Țării Românești ) Denumire dată cârmuitorului unui oraș ; primar . 2. S . m . ( Învechit și regional ) Judecător ( 1 ) . 3. S . n . Judecată ( 3 ) . 4. S . n . ( Înv . ; în religia creștină ) Judecata de apoi . II. S . n . 1. ( În vechea organizare a ...
JUDECĂTÓR , - OÁRE , judecători , - oare , s . m . și f . 1. Funcționar de stat , numit sau ales , care soluționează pe calea justiției procesele prin pronunțarea unei hotărâri ; județ ( I , 2 ) , jude ( 4 ) . 2. Persoană solicitată să - și spună părerea într - o chestiune în vederea stabilirii
... JUDECĂTORÉSC , - EÁSCĂ , judecătorești , adj . Judiciar . - Judecător
JUDECĂTORÍE , judecătorii , s . f . Instituție judecătorească având competența de a soluționa ( în primă sau în ultimă instanță ) anumite pricini prevazute de lege ; clădire unde se află sediul acestei
... critica , a ( se ) condamna , a ( se ) mustra . 4. Tranz . A examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară ; p . ext . a hotărî , a decide ca arbitru , a soluționa un ...
... MAGISTRÁT , magistrați , s . m . 1. ( În Roma antică ) Cetățean ales pentru exercitarea unor importante atribuții de conducere . 2. Membru al corpului judiciar ( judecător
... MOLÁ^3 , molez , vb . I . Tranz . ( Mar . ) A da drumul complet unei parâme . MOLÁ^2 s . f . ( Turcism înv . ) Preot musulman ; judecător turc , superior cadiului , în marile orașe . [ Var . : mulá s . f . ] MOLA ^1 interj . Cuvânt folosit pentru a da comenzi pe vapoare ; lasă ! dă ...