Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru JUDICIAR
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 33 pentru JUDICIAR.
DOCIMAZÍE , docimazii , s . f . Examen de laborator care urmărește să stabilească ( în medicina judiciară ) cauzele morții
EXTINGÍBIL , - Ă , extingibili , - e , adj . Care poate fi stins ; spec . ( despre acțiuni judiciare ) care trebuie
FALIMÉNT , falimente , s . n . Situație de insolvabilitate în care se află un comerciant , un industriaș etc . , declarată de o instanță judiciară ; fig . ruină , eșec
HEMÍNĂ , hemine , s . f . Substanță organică produsă prin încălzirea hemoglobinei cu clorură de sodiu și acid acetic , folosită în medicina judiciară pentru identificarea petelor de
... JUDECĂTORÉSC , - EÁSCĂ , judecătorești , adj . Judiciar
JUDECÁ , júdec , vb . I . 1. Tranz . A - și forma o opinie despre cineva sau ceva , examinând argumentele , luând în considerare împrejurarile , urmările etc . ; a discerne , a chibzui . 2. Tranz . A aprecia , a prețui , a califica . 3. Tranz . și refl . ( recipr . ) A ( se ) critica , a ( se ) condamna , a ( se ) mustra . 4. Tranz . A examina o cauză sau o persoană în calitate de judecător și a da o hotărâre judiciară ; p . ext . a hotărî , a decide ca arbitru , a soluționa un
JUDECÁTĂ , judecăți , s . f . 1. Facultatea ( 1 ) de a gândi logic ; rațiune , inteligență , gândire . 2. Formă logică fundamentală exprimată printr - o propoziție în care se afirmă sau se neagă ceva . 3. Acțiunea de a judeca ( 4 ) ; dezbatere judiciară ; proces , județ ( I , 3 ) ; soluție dată într - un
JURĂTÓR , - OÁRE , jurători , - oare , s . m . și f . ( Înv și pop . ) Persoană care jură în calitate de martor în fața unei instanțe judiciare . - Jura + suf . -
... NEOPOZÁBIL , - Ă , neopozabili , - e , adj . ( Despre un act judiciar ) Care nu poate fi invocat față de alte persoane și în alte cazuri decât în cele determinate de lege ; inopozabil . [ Pr . : ne - o - ] - Ne - + opozabil ...
OCÓL , ocoluri , ( 1 ) ( 2 , 3 , 4 , 5 , 6 ) ocoale , s . n . 1. Mișcare în jurul unui punct fix sau de jur - împrejurul unui loc ; deplasare în spațiu care nu urmează calea cea mai dreaptă ; înconjur , ocolire , ocoleală , ocoliș . 2. ( Înv . ) Linie care delimitează un spațiu ; p . ext . spațiul delimitat , cuprins . 3. ( Concr . ) Gard făcut în jurul unui loc ; împrejmuire , îngrăditură ; p . ext . loc îngrădit ( uneori acoperit ) , unde se închid vitele , oile etc . ; obor , țarc . 4. ( Reg . ) Curte , ogradă . 5. ( Rar ) Spațiu , loc liber . 6. ( Înv . ) Unitate administrativă ( judiciară , agricolă ) de județ sau de ținut , de oraș sau de sat ; sediul ei ; p . ext . instituție care conducea una dintre aceste forme de împărțire
ODOROLOGÍE s . f . Odorologie judiciară ( În sintagma ) = domeniu al criminalisticii care elaborează metodologia de căutare , descoperire și examinare a urmei de miros lăsate de