Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LANȚURI
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 81 pentru LANȚURI.
... ZA ^2 , zale , s . f . 1. Fiecare dintre ochiurile unui lanț ; p . gener . ( la pl . ) lanț . 2. ( La pl . ) Împletitură executată din inele mici de fier legate unul de altul ; p . ext . armură făcută din această împletitură , cu care se îmbrăcau ...
ÎNCĂTUȘÁ , încătușez , vb . I . Tranz . A pune cuiva cătușe ; p . ext . a lega pe cineva cu lanțuri ; a
ÎNCĂTUȘÁT , - Ă , încătușați , - te , adj . Care este pus în cătușe ; p . ext . legat cu lanțuri , înlănțuit . V.
ÎNLĂNȚUÍ , înl ? nțui , vb . IV . Tranz . 1. A pune , a lega în lanțuri ; a încătușa . 2. A cuprinde pe cineva ( cu
ÎNLĂNȚUÍT , - Ă , înlănțuiți , - te , adj . 1. Pus , legat în lanțuri ; încătușat . 2. Legat ( logic ) unul de altul într - o succesiune
ȘLEAU ^3 , șleauri , s . n . Pădure cu arbori de specii diferite . ȘLEAU ^2 , șleauri , s . n . Fiecare dintre cele două curele groase , funii sau lanțuri care se prind de pieptul hamului și se leagă de crucea căruței sau a trăsurii trase de un animal ; trăgătoare , ștreang . ȘLEAU ^1 , șleauri , s . n . Drum de țară natural , neamenajat , bătătorit de
... fi nelipsit de lângă cineva . 4. Refl . ( Cu determinări modale ) A urma unul după altul , a se înșirui . Automobilele se țineau lanț . 5. Refl . A se îndeletnici mult ( sau numai ) cu . . . , a se preocupa neîntrerupt ( sau numai ) de . . . , a nu se ...
AFURCÁ , afúrc , vb . I . Tranz . A ancora o navă cu ajutorul a două ancore , având lanțurile cu lungime egală și fixate într - un punct cu o
... ALIFÁTIC , - Ă , alifatici , - ce , adj . ( Despre substanțe chimice organice ) care este format din atomi de carbon legați între ei în formă de lanț
... ANCORĂ , ancore , s . f . 1. Piesă grea de metal cu brațele ca niște gheare , care se coboară cu un lanț , o frânghie sau o parâmă de pe o navă în fundul apei , unde se agață pentru a ține nava în loc . 2. Bară ...
... BELCIÚG , belciuge , s . n . 1. Verigă de metal de care se prinde un lacăt , un lanț