Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LUPTĂTOR
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 21 pentru LUPTĂTOR.
PÁNĂ^2 , pene , s . f . 1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini , a unui mecanism , a unui vehicul . 2. Situație în care se află o navă cu vele care are vânt din față și nu poate înainta . PÁNĂ^1 , pene , s . f . I. 1. Fiecare dintre formațiile epidermice cornoase care acoperă corpul păsărilor , servind la protecția lui și la zbor , compusă dintr - un cotor pe care sunt așezate simetric , de - o parte și de alta , fire ( pufoase ) . 2. ( La pl . ) Pene ^1 ( I 1 ) de pasăre sau fire pufoase desprinse de pe cotoarele acestora , care servesc la umplerea pernelor , a saltelelor etc . ; p . ext . așternut ( moale ) de pat ( cu pene ) , fulgi etc . ) . 3. Pană ^1 ( I 1 ) de gâscă , ascuțită și despicată la vârf , întrebuințată altădată ca instrument de scris cu cerneală ; p . gener . toc de scris , condei ; ceea ce servește la scris . 4. Dispozitiv făcut din cotor de pană ^1 ( I 1 ) , care servește să țină cârligul undiței la adâncimea dorită . 5. Podoabă din pene ^1 ( I 1 ) , care se poartă la pălărie , în păr etc . 6. ( În sintagma ) Categorie pană = categorie în care intră boxerii între 54 și 57 ...
PARAPÉT , parapete , s . n . 1. Perete ( de înălțime mică ) din piatră , lemn , metal etc . care servește la delimitarea teraselor , a podurilor , a marginilor unei șosele etc . 2. Întăritură de pământ sau de zid la redute și la tranșee , pentru protejarea
PIEPTÁR , pieptare , s . n . 1. Obiect de îmbrăcăminte ( de postav , de lână etc . ) fără mâneci , care acoperă ca o vestă partea superioară a corpului ; spec . cojocel scurt din blană de oaie , fără mâneci , adesea ornamentat , încheiat în față sau pe umăr ; bundiță . 2. Obiect de metal , de zale sau de piele groasă care acoperea pieptul și spatele luptătorilor din vechime , apărându - i de loviturile adversarului . 3. Curea lată la hamuri , care trece pe sub pieptul calului . - Piept + suf . -
... 1. Fiecare dintre cele șaisprezece piese de cea mai mică valoare de la jocul de șah , așezate , la începutul partidei , înaintea celorlalte piese . 2. Fig . Luptător
... RĂZBÓINIC , - Ă , războinici , - ce , s . m . , adj . 1. S . m . Luptător , ostaș care ia parte la un război ^1 . 2. Adj . Care ține de război ^1 , privitor la război ^1 , de război ^1 . 3. Adj . Căruia ...
SCUT , scuturi , s . n . 1. Armă defensivă de metal , de piele etc . , de diverse forme și mărimi , cu care luptătorii din antichitate și din evul mediu își apărau pieptul de lovituri ; pavăză . 2. Fig . Apărare , ocrotire , sprijin . 3. ( Tehn . ) Mască sau paravan protector folosite de sudori . 4. Construcție metalică sau de lemn mobilă , folosită la susținerea peretelui și a tavanului unei galerii de mină sau la protejarea lucrărilor de săpare și de căptușire a unui tunel . 5. ( Geol . ) Regiune întinsă din cadrul unei platforme , în care apare la suprafață fundamentul platformei , format din șisturi cristaline și vechi roci magmatice . 6. Parte chitinoasă care alcătuiește epiderma sau scheletul unor viețuitoare , având rol
... În evul mediu , în apusul Europei ) Tânăr nobil vasal care purta scutul ( 1 ) și celelalte arme ale cavalerului sau ale seniorului său . 2. ( Înv . ) Ostaș , luptător
SEMIGREU , - GRÉA , semigrei , - grele , adj . , s . m . 1. Adj . ( În sintagma ) Categorie semigrea ( și substantivat , f . ) = categorie în care intră boxeri cu greutatea între 75 și 81 kg , halterofili cu greutatea între 90 și 100 kg și luptători cu greutatea între 90 și 100 kg . 2. S . m . Sportiv care aparține categoriei semigrele ( 1 ) . - Semi - + greu ( după fr . mi -
SEMIMIJLOCÍU , - ÍE , semimijlocii , adj . , s . m . 1. Adj . ( În sintagma ) Categorie semimijlocie ( și substantivat , f . ) = categorie în care intră boxeri cu greutatea între 63 , 5 și 70 kg , halterofili cu greutatea între 81 și 100 kg și luptători între 74 și 82 kg . 2. S . m . Sportiv care aparține categoriei semimijlocii ( 1 ) . - Semi - + mijlociu ( după fr . mi -
STEGÁR , stegari , s . m . 1. Purtătorul steagului unei unități militare ; portdrapel . 2. Cel care poartă steagul la nuntă , la jocul călușarilor etc . 3. Fig . Cel care se află în frunte luptătorilor pentru o cauză ; p . gener . conducător , îndrumător . - Steag + suf . -
... TOREADÓR , toreadori , s . m . Luptător