Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MANEVRARE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 25 pentru MANEVRARE.

ELERON

ELERÓN , eleroane , s . n . Fiecare dintre aripioarele de comandă ale cârmei transversale a unui avion , prin manevrarea căreia se realizează mișcările în zbor ale

 

FRÂNAR

FRÂNÁR , frânari , s . m . Muncitor la căile ferate însărcinat cu manevrarea frânei de mână . - Frână + suf . -

 

GABIER

GABIÉR , gabieri , s . m . Marinar care face serviciul de veghe pe gabie și care asigură , la navele cu pânze , manevrarea parâmelor , vergelelor etc . [ Pr . : - bi -

 

GARLIN

... GARLÍN , garline , s . n . ( Mar . ) Parâmă sau cablu de sârmă , folosite pentru manevrare

 

HIDROSCALĂ

HIDROSCÁLĂ , hidroscale , s . f . Aeroport pe apă destinat decolării sau amerizării hidroavioanelor , pe care se află instalațiile necesare manevrării , adăpostirii și întreținerii

 

LOVITURĂ

LOVITÚRĂ , lovituri , s . f . 1. Atingere bruscă și puternică , izbitură ; ( concr . ) zgomot ( puternic ) cauzat de o asemenea izbitură . 2. Fig . Supărare , durere sufletească ; necaz ; neajuns . 3. ( Mil . ) Atac puternic executat asupra inamicului în scopul zdrobirii lui și al capturării armamentului său . 4. ( În sintagmele și expr . ) Lovitură de stat = act de violare a constituției stabilite prin care un grup de persoane preia cu forța puterea într - un stat . Lovitură de trăsnet = întâmplare , vorbă neașteptată . Lovitură de teatru = acțiune , întâmplare bruscă și neașteptată , care șochează , impresionează . 5. ( Tehn . ; în sintagma ) Lovitură de berbec = creștere a presiunii unui lichid dintr - o conductă , produsă prin închiderea bruscă a unei supape . 6. ( Sport ) Ansamblu de mișcări rațional coordonate , folosit pentru manevrarea obiectului de joc , în vederea obținerii unui maxim de

 

MÂNER

MÂNÉR , mânere , s . n . Parte a unui obiect care permite apucarea ( și manevrarea ) acestuia cu mâna . - Mână + suf . -

 

MACAGIU

MACAGÍU , macagii , s . m . Muncitor ( în special de la căile ferate ) care se ocupă cu manevrarea și întreținerea macazurilor ; acar . - Macaz + suf . -

 

MANIPULARE

... MANIPULÁRE , manipulări , s . f . Acțiunea de a manipula și rezultatul ei ; mânuire , manevrare

 

ROCADĂ

ROCÁDĂ , rocade , s . f . 1. Mișcare la jocul de șah care nu se poate face decât o singură dată în decursul unei partide și care constă în aducerea uneia dintre ture alături de rege și în trecerea regelui peste aceasta , păstrând culoarea câmpului de plecare . 2. ( Mil . ) Cale de comunicație cu un traseu orientat în general paralel cu linia frontului , folosită pentru regruparea și manevrarea trupelor , precum și pentru asigurarea materială a

 

SUFITĂ

SUFITĂ ^2 s . f . v . sofită . SUFÍTĂ^1 , sufite , s . f . Parte superioară a scenei , amenajată special pentru manevrarea dispozitivelor de iluminare , aerisire etc . ; p . ext . element scenografic care acoperă sau decorează partea superioară a

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>