Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MAXILAR
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 22 pentru MAXILAR.
LUFÁR , lufari , s . m . Pește răpitor marin cu corpul alungit și turtit lateral , cu dinți pe ambele maxilare și cu carnea fină și gustoasă ( Pomatomus saltatrix ) . - Et .
MĂSEÁ , măsele , s . f . 1. Fiecare dintre dinții mari ( terminați cu o suprafață plată ) fixați în partea posterioară a maxilarelor , după canini , la om și la unele animale , servind la zdrobirea și la măcinarea alimentelor ; molar ^1 . 2. Compus : ( Bot . ) măseaua - ciutei = mică plantă erbacee din familia liliaceelor , cu flori roșii , cu frunze pătate roșu - brun ( Erythronium dens canis ) . 3. Nume dat mai multor obiecte sau părți de obiecte asemănătoare , ca formă sau ca funcție , cu măseaua ( 1 ) ( la roata morii , la grindeiul de la piuă , la grapă , leucă , tălpile saniei , bocanci
... MANDÍBULĂ , mandibule , s . f . 1. Maxilar
MASETÉR , maseteri , adj . Mușchi maseter ( În sintagma ) ( și substantivat , n . ) = fiecare din cei doi mușchi fixați la un capăt pe maxilarul inferior și cu celălalt pe arcada zigomatică , cu rol important în
PALÁT^2 , palate , s . n . Clădire somptuoasă în care își are sediul o autoritate ori o instituție sau care servește ca reședință unui suveran , ca locuință unei personalități etc . ; p . gener . clădire mare luxoasă . [ Pl . și : ( pop . ) palaturi ] PALÁT^1 s . n . Peretele superior al cavității bucale , în formă de boltă , alcătuit din apofizele palatine ^2 ale celor două maxilare superioare , precum și din oasele palatine ^2 , acoperite de o mucoasă groasă ; cerul -
... PARODÓNȚIU s . n . ( Anat . ) Complex morfologic funcțional care asigură fixarea dinților în osul maxilar
PAROTÍDĂ , parotide , adj . f . Glandă parotidă ( În sintagma ) ( și substantivat , f . ) = fiecare dintre cele două glande salivare așezate dedesubtul și înaintea urechilor , de o parte și de alta a maxilarului
PELICÁN , pelicani , s . m . Pasăre acvatică migratoare de talie mare , cu pene albe , cu cioc lung și puternic , cu un sac elastic sub maxilarul inferior , în care adună peștii cu care se hranește ; babiță ( Pelecanus onocrotalux ) . [ Var . : pelecán , s .
PISÍCĂ , pisici , s . f . I. 1. Mamifer domestic carnivor din familia felinelor , cu corpul suplu , acoperit cu blană deasă și moale de diferite culori , cu capul rotund , cu botul foarte scurt , cu maxilarele puternice și cu ghearele retractile și ascuțite ( Felis domestica ) ; spec . femela acestui animal . 2. Blană de pisică ( I 1 ) prelucrată . 3. Compus : pisică - de - mare = specie de pește marin cu scheletul cartilaginos , lung de 60 - 100 cm , cu corpul turtit romboidal și cu coada terminată cu un spin veninos ( Trygon pastinaca ) . II. Nume dat unor obiecte , instrumente , dispozitive , părți ale acestora etc . , care prind sau trag ceva , se înfig în ceva etc . 1. Dispozitiv de agățare și de desprindere a berbecului din capătul cablului de ridicare de la sonetele cu cădere liberă . 2. Cărucior deplasabil pe o grindă sau pe un pod rulant , prevăzut cu un mecanism de ridicare a sarcinilor ; cărucior de macara . 3. Mănunchi de sârme de oțel , folosit pentru curățarea de noroi sau de pământ a utilajelor de foraj . - Pis + suf . -
PROGNATÍSM s . n . Conformație a feței omului care constă în proeminența anterioară ( în formă de bot ) a maxilarelor sau a arcadelor dentare ale
STRUNGĂREÁȚĂ , strungărețe , s . f . 1. Spațiu mai mare între dinți , mai ales între incisivii maxilarului superior ; strungă ( 2 ) . 2. Găleată în care se mulg oile ( la stână ) . - Strungă + suf . -