Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru NORMA
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 60 pentru NORMA.
ÎNDREPTÁR , îndreptare , s . n . Colecție de norme , reguli și practici pentru un anumit domeniu ; călăuză , ghid . - În + dreptar ( Înv . " îndreptar " <
ACTUARIÁT s . n . Totalitatea operațiilor și normelor pe baza cărora , folosind teoria probabilităților și statistica matematică , se efectuează calcule financiare ( privitoare mai ales la asigurări ) . [ Pr . : - tu - a - ri - at ] - Actuar + suf . -
ALÉGERE , alegeri , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) alege și rezultatul ei . 2. ( Mai ales la pl . ) Operație care se efectuează conform unor norme precise și dinainte stabilite , pentru desemnarea prin vot a unei persoane destinate să îndeplinească o anumită
ANORMÁL , - Ă , anormali , - e , adj . Care se abate de la normal ; contrar regulilor , normelor
CAZUÍSTIC , - Ă , cazuistici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Bazat pe cazuistică ( 2 ) , privitor la cazuistică . 2. S . f . Parte a teologiei scolastice medievale care încearcă să rezolve cazurile de conștiință și să justifice unele practici imorale printr - un sistem de norme etice abstracte și prin subtilități logice , devenite cu vremea pură sofistică ; p . ext . argumentare subtilă , abilă , sofistică a unor teze false sau
CÍNIC , - Ă , cinici , - ce , adj . 1. ( Despre oameni ; adesea substantivat ) Care dă pe față , cu sânge rece , fapte sau gânduri condamnabile , care calcă , fără sfială , regulile moralei , de conviețuire socială și de bună - cuviință ; ( despre manifestări ale oamenilor ) care trădează , exprimă asemenea atitudini . 2. ( În sintagmele ) Filozofie cinică = doctrină filozofică din Grecia antică , care nu recunoaște normele sociale existente și propovăduia o viață simplă și reîntoarcerea la natură . Filozof cinic ( și substantivat ) = adept al filozofiei
CODIFICÁ , codífic , vb . I . Tranz . A sistematiza și a reuni într - un cod ^2 normele juridice care se referă la o anumită ramură a dreptului . - După fr .
COMUNITÁTE , comunități , ( 2 ) s . f . 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau ființe ; posesiune în comun . 2. Grup de oameni cu interese , credințe sau norme de viață comune ; totalitatea locuitorilor unei localități , ai unei țări etc . - Comun + suf . - itate ( după fr . communauté ) . Cf . lat . %communitas% , - %atis% , it . %
CONTABILITÁTE , contabilități , s . f . 1. Ansamblul operațiilor de înregistrare , pe baza unor norme și reguli speciale , a mișcării fondurilor și materialelor într - o instituție ; evidență contabilă . 2. Știință care se ocupă cu teoria acestor
CORÉCT , - Ă , corecți , - te , adj . 1. Care respectă regulile , normele dintr - un domeniu dat ; așa cum trebuie . 2. ( Despre oameni ) Care are o ținută , o purtare , o atitudine ireproșabilă ; cinstit ,
CROS , crosuri , s . n . Cursă sportivă de alergare pe teren variat și cu obstacole ( naturale și artificiale ) , în care participanții trebuie să parcurgă o anumită distanță , pe un traseu dinainte stabilit , cu respectarea anumitor norme