Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OMENIT
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 131 pentru OMENIT.
ȘOLD , șolduri , s . n . Parte a corpului omenesc situată între mijloc și coapsă ; regiune anatomică corespunzătoare articulației membrelor inferioare cu
ȚIPÉNIE s . f . ( În construcții negative ) Ființă omenească , om ; ființă , vietate . Țipa ^1 + suf . -
ABLAȚIÚNE , ablațiuni , s . f . 1. Transportare ( prin acțiunea vântului , a apelor sau a ghețarilor ) a materialului rezultat în urma dezagregării solului sau a rocilor . 2. Îndepărtare chirurgicală a unui organ , a unui membru al corpului omenesc , a unei tumori etc . 3. Fenomen fizic prin care un corp care străbate atmosfera cu mare viteză pierde din substanță , devenind incandescent prin frecarea cu aerul . [ Pr . : - ți -
ANALÍST^2 , - Ă , analiști , - ste , s . m . și f . 1. Specialist în analiza matematică sau psihologică . 2. Specialist în informatică . 3. Persoană care dovedește o aptitudine deosebită în cunoașterea , în analiza și în descrierea sufletului omenesc . ANALÍST^1 , analiști , s . m . Autor de
ANTEBRÁȚ , antebrațe , s . n . Parte a membrului superior al corpului omenesc , de la articulația cotului la cea a pumnului , cuprinzând oasele cubitus și radius . - Ante - + brat . ( după fr . avant -
ANTIUMANITÁR , - Ă , antiumanitari , - e , adj . Care este împotriva sentimentelor omenești , dușman al drepturilor și al libertăților omului . [ Pr . : - ti - u - ] - Anti - +
ANTROPOFAGÍE s . f . Folosire a cărnii omenești ca hrană ;
ANTROPOGEOGRAFÍE s . f . Ramură a geografiei care se ocupă de studiul populației și al așezărilor omenești ; geografie umană , geografia populației . [ Pr . : - ge -
ANTROPOMÓRF , - Ă , antropomorfi , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. Antropoid . 2. Care aparține antropomorfismului , privitor la antropomorfism . II. S . n . Obiect de artă sau reprezentare decorativă cu formă de ființă
ANTROPOMORFÍSM s . n . Credință mistică potrivit căreia se atribuie lucrurilor și fenomenelor naturii însușiri și sentimente
BRÂU , brâie , ( I ) ( II ) brâuri s . n . I. 1. Cingătoare lată de lână , de piele , de mătase etc . pe care o poartă țăranii . 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul ( II ) ; mijloc . 3. Ornament care înconjură ușile , ferestrele , fațadele etc . unei case . 4. Șir , lanț ( muntos , deluros etc . ) . II. ( Cor . ) Brâuleț ( 2 ) . [ Var . : ( pop . ) brână s .