Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OTRĂVIT

 Rezultatele 11 - 16 din aproximativ 16 pentru OTRĂVIT.

OTRĂVI

OTRĂVÍ , otrăvesc , vb . IV . 1. Tranz . și refl . A ( se ) intoxica sau a ucide ori a fi ucis cu otravă ( 1 ) . 2. Tranz . și refl . Fig . A ( se ) supăra , a ( se ) necăji ( extrem de mult ) , a ( se ) amărî ; a ( se ) învenina . 3. Tranz . Fig . A exercita o influență vătămătoare ; a corupe , a

 

OTRĂVICIOS

... OTRĂVICIÓS , - OÁSĂ , otrăvicioși , - oase , adj . ( Rar ) Otrăvitor , veninos . - Otrăvi

 

OTRĂVITOR

OTRĂVITÓR , - OÁRE , otrăvitori , - oare , adj . Care conține otravă , care otrăvește ;

 

PAHARNIC

PAHÁRNIC , paharnici , s . m . ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Titlu dat boierului de la curtea domnilor români care avea grijă de băutura domnului , iar în împrejurări deosebite sau la sărbători îl servea personal pe domn , gustând băutura înaintea acestuia pentru a se convinge că nu este otrăvită ; boier care avea acest titlu ;

 

TOXIC

... TOXÍC , - Ă , toxici , - ce , adj . , s . n . 1. Adj . Care poate intoxica , otrăvi

 

TOXICOLOGIE

TOXICOLOGÍE s . f . Ramură a medicinii care se ocupă cu studierea otrăvurilor și a toxinelor ( 1 ) și cu tratarea celor

 

<<< Anterioarele