Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PALAT
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 26 pentru PALAT.
CÚRTE , curți , s . f . I. 1. Spațiu ( împrejmuit ) în jurul unei clădiri , al unei gospodării etc . care ține de această clădire , gospodărie etc . ; ogradă . 2. ( În trecut ) Locuința de la țară a moșierului ; conac ; totalitatea acareturilor împreună cu această locuință . 3. Palatul de reședință al unui suveran ; ( înv . ) reședința întărită a domnitorului și a boierilor , unde se refugia și populația în timpul războaielor . II. ( Cu determinări ; în trecut ) Numele unor instanțe ( superioare ) judecătorești și administrative . Curtea de casație . Curtea de apel . Curtea de juri . III. Omagiu măgulitor adresat unei femei în semn de afecțiune , spre a - i câștiga favoarea , simpatia , dragostea . -
... ERMITÁJ , ermitaje , s . n . 1. ( Franțuzism ) Locuința unui eremit ; p . ext . loc retras . 2. Mic palat
HIPOSTÍL , hipostiluri , s . n . Încăpere mare din palatele sau templele egiptene , cu plafonul susținut de
LABIOVELÁR , - Ă , labiovelari , - e , adj . ( Despre consoane ) A cărei articulare se realizează concomitent prin rotunjirea buzelor și atingerea limbii de vălul
LATERÁL , - Ă , laterali , - e , adj . 1. Situat pe ( una dintre ) laturi , pe o parte a unui lucru ; situat la margine , la periferie , departe de un centru ; lăturalnic . 2. ( În sintagma ) Consoană laterală ( și substantivat , f . ) = consoană articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori , în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii . " L " este o consoană laterală . 3. ( În sintagma ) Gândire laterală = proces specific gândirii creatoare , având ca scop obținerea a cât mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului
... al intestinului ; obstrucție intestinală , încurcătură de mațe . 4. ( Fon . ) Mișcare articulatorie care constă din închiderea canalului fonator ( prin apropierea buzelor , a limbii de palat
OMUȘÓR , omușori , ( 1 ) s . m . , omușoare , ( 2 ) s . n . 1. S . m . Omuleț ( 1 ) . 2. S . n . Apendice cărnos , mobil și contractil , situat în cavitatea bucală , în partea posterioară a palatului moale ; luetă ,
PALADÍN , paladini , s . m . ( În evul mediu , în Europa apuseană ) Nobil slujitor la palatul unor regi ; p . ext . cavaler rătăcitor din evul mediu , în continuă căutare de aventuri
PALATIN ^1 , palatini , s . m . Titlu dat , în evul mediu , în Europa , unui mare demnitar care îndeplinea anumite funcții la curte sau la palatul unui rege sau al unui mare senior ; principe posesor al unui palatinat ; guvernator al unei provincii în Germania sau în Polonia medievală ; vicerege în Ungaria medievală ; persoană care avea unul dintre aceste titluri . PALATIN ^2 , - Ă , palatini , - e , adj . ( Anat . )
PALATOGRÁMĂ , palatograme , s . f . ( Fon . ) Reprezentare grafică a suprafeței palatului ^1 atinse de limbă în timpul emiterii unui
PÁTIO s . n . Curte interioară pavată , înconjurată cu arcade , specifică palatelor spaniole . [ Pr . : - ti - o ] - Cuv .