Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PREGĂTIT

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 91 pentru PREGĂTIT.

AȘTERNE

... AȘTÉRNE , aștérn , vb . III . 1. Tranz . A întinde un covor , o pânză etc . pe o suprafață . 2. Tranz . A pregăti ( și a întinde ) așternutul sau , p . ext . , patul pentru culcare . 3. Tranz . A scrie , a compune . 4. Refl . și ...

 

ACVATINTĂ

ACVATÍNTĂ s . f . 1. Procedeu de gravură cu acid azotic , care imită desenul în tuș . 2. Gravură obținută prin acvatintă ( 1 ) . 3. Procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri , în care forma de cupru se pregătește prin gravare manuală și coroziune

 

AMORSA

... AMORSÁ , amorsez , vb . I . Tranz . A pregăti

 

ANDIVĂ

ANDÍVĂ , andive , s . f . Plantă erbacee din ale cărei frunze albe , cărnoase , comestibile se pregătesc salate ; cicoare - de - grădină ( Cichorium

 

ANTRENA

... ANTRENÁ , antrenez , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) pregăti prin exerciții metodice ( fizice , tactice , tehnice , psihologice și teoretice ) pentru a obține cele mai bune rezultate într - o activitate sportivă . 2. Tranz . și ...

 

ARAT

ARÁT^2 , - Ă , arați , - te , adj . ( Despre pământ ) Care a fost pregătit cu plugul pentru cultivare . - V. ara . ARÁT^1 s . n . Acțiunea de a ara ; arătură . - V.

 

ASIGURA

... I . 1. Tranz . A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru ; a face ca înfăptuirea să fie sigură ; a pregăti ceva în mod sigur , durabil ; a garanta . 2. Tranz . A da cuiva garanții asupra unui lucru ; a încredința . 3 ...

 

BOCȘĂ

BÓCȘĂ , bocșe , s . f . 1. ( Reg . ) Grămadă de lemne pregătite pentru a fi transformate prin ardere înceată în cărbuni ; p . ext . cărbunărie . 2. Grămadă de minereuri bogate în sulf , folosite pentru oxidarea

 

BUCĂTĂRIE

... în care se gătește mâncarea ; cuhnie ; p . ext . totalitatea obiectelor , a mijloacelor care servesc la gătirea mâncării . 2. Faptul de a pregăti

 

CADET

CADÉT , cadeți , s . m . ( Înv . ) 1. Tânăr ( fiu de nobil sau de ofițer ) care se pregătea pentru cariera armelor . 2. Elev al unei școli militare . 3. Membru al unui partid din Rusia

 

CAIMAN

... CAIMÁN^2 , caimani , s . m . ( Reg . ) Persoană care însoțește în pădure pe muncitorii lemnari sau pe plutași , pentru a le pregăti mâncarea , pentru a le păzi și curăța coliba etc . - Et . nec . CAIMÁN , caimani , s . m . Specie de crocodil din America Centrală și de ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>