Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PREMERGĂTOR
Rezultatele 11 - 17 din aproximativ 17 pentru PREMERGĂTOR.
PRECLÁSIC , - Ă , preclasici , - ce , adj . Care este anterior perioadei clasice , care datează din epoca premergătoare
... s . m . și f . Persoană care pregătește , prin activitatea sa , terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă într - un anumit domeniu ; deschizător de drumuri ; înaintaș , premergător
PRELÚDIU , preludii , s . n . 1. Parte introductivă a unei compoziții muzicale mai ample . 2. Exercițiu muzical pregătitor ; p . ext . improvizație . 3. Fig . Ceea ce anunță , precedă sau pregătește o acțiune sau un eveniment ; acțiune
PREPARATÍVE s . f . pl . Pregătiri speciale făcute în vederea unei acțiunii ; acțiune
PROLÓG^1 , prologi , s . m . Actor care , la romani , recita prologul ^2 unei piese de teatru . PROLÓG^2 , prologuri , s . n . 1. Parte a unei piese antice de teatru care preceda intrarea corului în scenă și în care se expunea subiectul și se făcea apel la bunăvoința spectatorilor . 2. Parte introductivă a unei opere literare , dramatice sau muzicale , care prezintă evenimentele premergătoare acțiunii sau elemente care îi înlesnesc înțelegerea ; p . ext . introducere ,
TOROPEÁLĂ , toropeli , s . f . 1. Stare de amorțeală , de buimăceală ( premergătoare somnului ) ; somnolență . 2. Căldură mare ; arșiță , dogoare , zăpușeală . 3. ( Reg . ) Bătaie zdravănă . - Toropi + suf . -