Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru R.

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 481 pentru R..

RÂNCEZIT

RÂNCEZÍT , - Ă , rânceziți , - te , adj . Rânced . - V.

 

RÂNCHEZ

RÂNCHÉZ , rânchezuri , s . n . ( Rar )

 

RÂNCHEZA

RÂNCHEZÁ , pers . 3 rânchează , vb . I. Intranz . ( Despre cai ) A

 

RÂNCHEZAT

RÂNCHEZÁT s . n . Faptul de a râncheza ; rânchez , nechezat . - V.

 

RÂND

RÂND , rânduri , s . n . 1. Șir ( drept , aliniat , ordonat ) de lucruri sau de ființe . 2. Locul cuvenit cuiva sau ocupat de cineva într - un șir sau în cadrul unei activități ; momentul indicat pentru o activitate . 3. Cantitate , grup , număr care urmează după alte grupuri de același fel . 4. Grup de persoane ( sau de obiecte ) care formează un tot omogen . 5. ( Înv . ) Categorie socială . 6. Obicei , rânduială , fel ( de a fi , de a trăi ) ;

 

RÂNDEA

RÂNDEÁ s . f . v .

 

RÂNDUI

RÂNDUÍ , rânduiesc , vb . IV . Tranz . 1. A așeza într - o succesiune regulată , într - un șir , într - un șirag ; p . ext . a dispune , a aranja într - un anumit fel ; a face ordine . 2. A pune ordine într - un domeniu de activitate ; a organiza . 3. A da cuiva o însărcinare sau o dispoziție ; a decide , a hotărî , a porunci . 4. ( Înv . ) A numi pe cineva într - o slujbă ; a repartiza într - o funcție ; a investi , a numi . - Rând + suf . -

 

RÂNDUIRE

RÂNDUÍRE , rânduiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) rândui și rezultatul ei . - V.

 

RÂNDUNEA

RÂNDUNEÁ , rândunele , s . f .

 

RÂNDUNEL

RÂNDUNÉL , rândunei , s . m . Bărbătușul rândunicii . - Rândun [ ea ] + suf . -

 

RÂNI

RÂNÍ , rânesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A curăța un loc de stratul de murdărie

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>