Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ROMAN

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 204 pentru ROMAN.

ROMANȚĂ

ROMÁNȚĂ , romanțe , s . f . 1. Compoziție muzicală vocală cu acompaniament instrumental , având un conținut liric , sentimental ; p . ext . piesă instrumentală cu caracter asemănător . 2. Specie a poeziei lirice sentimentale , de obicei de inspirație

 

ROMANIȚĂ

ROMANÍȚĂ , romanițe , s . f . ( Bot . ; regional ) Mușețel . [ Var . : romăníță s .

 

ROMANITATE

... ROMANITÁTE s . f . 1. Totalitatea popoarelor romanice ; lumea romană ^2 . 2. Caracter roman

 

ANTIROMAN

... ANTIROMÁN , antiromane , s . n . Roman

 

BARBAR

... BARBÁR , - Ă , barbari , - e , s . m . și f . 1. Nume dat , în antichitate , de greci și de romani oricui nu era grec sau roman . 2. ( La m . pl . ) Nume generic pentru popoarele care au năvălit la începutul evului mediu în Europa ; ( și la sg . ) persoană care făcea parte dintr ...

 

CEZARIAN

CEZARIÁN , - Ă , cezarieni , - e , adj . ( Rar ) Privitor la cezarii romani , care aparține epocii cezarilor romani . [ Pr . : - ri -

 

CRONOGRAMĂ

CRONOGRÁMĂ , cronograme , s . f . 1. Inscripție în care literele , corespunzătoare cifrelor romane , formează data . 2. Informație dată de literele unei fraze , ale unui vers , ale unei inscripții etc . care au și o semnificație numerală , reprezentând cifre romane . 3. Reprezentare grafică a variațiilor unui parametru în funcție de timp ; historiogramă . [ Var . : cronográm s .

 

DECURIE

DECÚRIE , decurii , s . f . 1. Subunitate de cavalerie în armata romană , formată din zece soldați . 2. Colegiu de mici funcționari la Roma și în municipiile

 

FAUN

FÁUN , fauni , s . m . Zeu al fecundității din mitologia romană ; ( sens curent ) divinitate romană campestră , protectoare a câmpiilor , pădurilor și turmelor , înfățișată ca un bărbat cu coarne și cu picioare de

 

GALOROMAN

GALOROMÁN , - Ă , galoromani , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care făcea parte dintr - o populație rezultată din amestecul galilor ^1 cu romanii , după cucerirea Galiei de către romani . 2. Adj . Care aparține galoromanilor ( 1 ) , privitor la

 

PĂGÂNISM

PĂGÂNÍSM s . n . 1. Credință religioasă a păgânilor ; p . ext . credință religioasă a antichității greco - romane ; epocă anterioară apariției creștinismului ; păgânătate , păgânie . 2. P . anal . Atitudine filozofică , religioasă , artistică asemănătoare cu cea care se atribuie antichității greco - romane . - Păgân + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>