Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ROSTIT
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 65 pentru ROSTIT.
ȚIPÁT , - Ă , țipați , - te , adj . ( Rar ) Rostit cu glas tare și ascuțit ; strident . - V. țipa ^
ȚOP interj . 1. Exclamație care însoțește o săritură , o mișcare bruscă sau ( rar ) care sugerează o cădere . 2. Exclamație care se rostește la sosirea cuiva sau la intervenția neașteptată a
AGHEASMATÁR , agheasmatare , s . n . 1. Vas liturgic de metal în care se ține agheasma . 2. Clădire vecină cu o biserică , destinată sfințirii agheasmei . 3. Carte care cuprinde rugăciunile ce se rostesc în timpul aghesmuirii și în alte
ALIVÁNTA interj . ( Astăzi rar ) 1. Exclamație ( glumeață ) rostită când cade cineva . 2. Pleacă ! șterge - o ! [ Var . : alivánti interj . ] - Probabil ngr . alla vanda ( " într - o parte , la o
APARTÉU , aparteuri , s . n . Scurt monolog rostit cu glas scăzut de un actor pe scenă , ca pentru sine , în așa fel încât să fie auzit numai de spectatori , nu și de partenerii aflați pe
... ARTICULÁ , articulez , vb . I . 1. Tranz . A pronunța , a rosti un sunet , un cuvânt cu ajutorul organelor de vorbire . 2. Tranz . A pune , a adăuga articol unui substantiv sau unui echivalent ...
ARTICULÁT , - Ă , articulați , - te , adj . 1. ( Despre sunete , cuvinte etc . ) Pronunțat , rostit deslușit cu ajutorul organelor vorbirii . 2. ( Despre substantive sau despre un echivalent al lor ) Care are articol . 3. Cu articulații , format din
BREVIÁR , breviare , s . n . 1. Lucrare în care sunt expuse sumar noțiuni , date etc . dintr - un anumit domeniu . 2. Carte care cuprinde slujbele și rugăciunile pe care preoții și călugării catolici trebuie să le facă sau să le rostească la anumite ore din zi . [ Pr . : - vi -
CHES interj . ( Turcism înv . ) Exclamație care se rostea ca un ordin sau ca un semnal pentru tăierea capului
CHIRALÉISA interj . , s . f . 1. Interj . Formulă liturgică grecească ( rostită de cei care însoțesc pe preot când umblă cu botezul ) . 2. S . f . Litanie liturgică ortodoxă . 3. S . f . ( Reg . ) Duh
CIRCUMFLÉX , circumflexe , adj . 1. ( În sintagma ) Accent circumflex = semn ortografic în formă de unghi cu vârful în sus sau de tildă , care se pune deasupra unei vocale spre a arăta că aceasta trebuie rostită lung sau , în ortografia română , spre a nota sunetul î ( â ) . 2. ( Anat . ; despre artere , vene , nervi ) Care are un traiect răsucit . 3. ( Bot . ; despre plante ) Cu ramurile curbate în jos . [ Var . : circonfléx