Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RUPERE
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 29 pentru RUPERE.
GALENÍSM s . n . Veche teorie medicală conform căreia bolile ar fi cauzate de ruperea echilibrului dintre
HEMATÓM , hematoame , s . n . Tumoare care conține o aglomerare de sânge închistat , provocată de ruperea spontană sau traumatică a vaselor
HEMORAGÍE , hemoragii , s . f . 1. Scurgere abundentă de sânge , internă sau externă , în urma ruperii sau tăierii peretelui unui vas sangvin ; hemoree . 2. Fig . Curgere , pierdere de
... HIDROGENOLÍZĂ , hidrogenolize , s . f . Reacție simultană de hidrogenare și de rupere
... Strat de material ( metalic sau textil ) inclus în structura altui material sau cuprins între fețele de contact pentru a - i mări rezistenta la rupere
LĂTUNOÁIE , lătunoi , s . f . 1. Gaură , răritură care se produce la marginile pânzei în timpul țesutului manual prin ruperea unor fire din urzeală . 2. Scândură plană pe o parte și convexă pe cealaltă , tăiată de la marginea unui buștean . [ Pl . și : lătunoaie . = Var . : ( 2 ) lătunói s . n . ] - Latură + suf . -
... PÂRÂÍ , pers . 3 p ? râie , vb . IV. Intranz . 1. ( Despre corpuri tari , dure , neelastice ) A produce un zgomot surd , ușor prelungit , prin rupere , frângere , tăiere , zdrobire etc . ; a trosni , a pocni . 2. ( Despre încheieturi , p . ext . despre oase ) A produce prin întindere ...
PÂRÂITÚRĂ , pârâituri , s . f . 1. Zgomot surd produs de ruperea , despicarea , frângerea etc . unui corp tare , dur , neelastic . 2. Zgomot sau sunet ascuțit , strident , care se produce prin apăsare ;
PALISÁ , palisez , vb . I . Tranz . A lega ramurile pomilor fructiferi de un suport , de un spalier pentru a împiedica ruperea lor în caz de furtună sau pentru a da ramurilor o anumită
PARACĂZĂTÓR , paracăzătoare , s . n . Dispozitiv de siguranță pentru oprirea din cădere a coliviei ascensorului , în cazul ruperii cablului sau al defectării instalației . - Para ^2 - +
PICÓN , picoane , s . n . Parte a ciocanului de abataj constituită dintr o bară cilindrică de oțel cu vârful ascuțit sau lat , care servește la ruperea sau la dislocarea rocilor de minereu ; p . gener . ciocan de