Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SĂGEATĂ

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 26 pentru SĂGEATĂ.

CORDON

... de pânză , de piele etc . ) ; centură , curea . 2. ( Geogr . ; în sintagma ) Cordon litoral = fâșie de uscat care desparte o lagună sau un liman de mare ; săgeată litorală , perisip . 3. Ansamblu de fire electrice foarte flexibile , folosite în telefonie . 4. ( Anat . ; în sintagma ) Cordon ombilical = ombilic . 5. Margine a unei ...

 

CUCURĂ

CÚCURĂ^2 , cucure , s . f . ( Reg . ) Parte a plugului care leagă între ele brăzdarul , cormana și plazul . CÚCURĂ^1 , cucure , s . f . ( Înv . ) Tolbă de

 

FARETRĂ

FARÉTRĂ , faretre , s . f . ( Rar ) Tolbă de

 

HARPON

... HARPÓN , harpoane , s . n . Unealtă în formă de lance , constituită dintr - o bară metalică sau de lemn și un vârf metalic în formă de săgeată

 

LOVI

... piedică , a se împiedica , a se izbi de . . . 4. Tranz . A izbi drept în țintă cu un proiectil , cu o săgeată etc . 5. Refl . recipr . ( Înv . ; despre țări , terenuri etc . ) A se învecina . 6. Tranz . ( Despre stări fiziologice , boli etc . ) A veni ...

 

PLEOȘTIRE

PLEOȘTÍRE , pleoștiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) pleoști și rezultatul ei . 2. ( Arhit . ) Raportul dintre săgeata și deschiderea unei bolți , a unei ogive etc . - V.

 

SĂGETĂTOR

SĂGETĂTÓR , - OÁRE , săgetători , - oare , adj . , s . m . I. Adj . 1. Care săgetează , care trimite săgeți . 2. Fig . ( Despre mișcări ) Iute , repede ( și în linie dreaptă ) . II. S . m . 1. Arcaș . 2. ( Art . ) Numele popular al unei constelații ; al nouălea semn al zodiacului , reprezentând un om sau un centaur trăgând cu arcul . - Săgeta + suf . -

 

SĂGETAȘ

... SĂGETÁȘ , săgetași , s . m . ( Înv . ) Arcaș . - Săgeată

 

SĂGETAR

... SĂGETÁR , săgetari , s . m . ( Înv . ) Arcaș . - Săgeată

 

SĂHĂIDĂCAR

SĂHĂIDĂCÁR , săhăidăcari , s . m . ( Înv . ) Persoană care făcea sau vindea arcuri , săgeți , șei , hamuri etc . [ Var . : săidăcár , sahaidacár s . m . ] - Săhăidac + suf . -

 

SĂHĂIDAC

SĂHĂIDÁC , săhăidace , s . n . 1. ( Înv . ) Tolbă de purtat săgeți . 2. ( Reg . ) Leagăn de pânză purtat pe spate , în care țărancele își duc copiii ( la câmp ) . - Et .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>