Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SĂVÂRȘIRE

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 36 pentru SĂVÂRȘIRE.

CULPĂ

CÚLPĂ , culpe , s . f . ( Jur . ) Greșeală care constă în îndeplinirea neconformă a unei obligații sau în neîndeplinirea ei ; greșeală care constă în săvârșirea unui fapt păgubitor sau pedepsit de

 

DELINCVENȚĂ

DELINCVÉNȚĂ , delincvențe , s . f . 1. Fenomen social care constă în săvârșirea de delicte . 2. Totalitatea delictelor săvârșite , la un moment dat , într - un anumit mediu sau de către persoane de o anumită vârstă . [ Var . : delicvénță s .

 

DENUNȚ

DENÚNȚ , denunțuri , s . n . Informare adresată unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană ;

 

DENUNȚA

DENUNȚÁ , denunț , vb . I . Tranz . 1. A aduce la cunoștința unei autorități săvârșirea unei infracțiuni , a face un denunț . 2. A comunica oficial că un contract , un act încetează de a mai fi în vigoare ; a rezilia unilateral un

 

EFRACȚIE

EFRÁCȚIE , efracții , s . f . Spargere a zidurilor , forțare a încuietorilor sau a oricărui dispozitiv de închidere , ca mijloc pentru săvârșirea unei infracțiuni . [ Var . : efracțiúne s .

 

EXPIRARE

... EXPIRÁRE , expirări , s . f . Faptul de a expira ; expirație , săvârșire

 

FĂCUT

... FĂCÚT^1 s . n . 1. Acțiunea de a face și rezultatul ei ; săvârșire , îndeplinire ; pregătire , preparare ; confecționare ; fabricare . 2. ( Pop . ; în superstiții ) Farmec , vrajă ( făcută cuiva ) . 3. ( Pop . ) Destin , soartă . - FĂCÚT^2 , - Ă , făcuți , - te , adj . 1. ( Despre ...

 

GAȘCĂ

GÁȘCĂ , găști , s . f . ( Peior . ) Grup restrâns de oameni , uniți între ei prin preocupări , mai ales în vederea săvârșirii unor acțiuni reprobabile ; grup de oameni care se află la periferia

 

GLOABĂ

GLOÁBĂ , gloabe , s . f . 1. Cal slab , prăpădit ( și bătrân ) ; mârțoagă . 2. Amendă care se aplica cuiva ca urmare a săvârșirii unor delicte sau

 

IMPUTABILITATE

IMPUTABILITÁTE s . f . ( Jur . ) Situație în care se găsește o persoană căreia i se atribuie săvârșirea cu intenție a unei fapte pedepsite de legea

 

INCRIMINA

INCRIMINÁ , incriminez , vb . I . Tranz . A acuza o persoană de săvârșirea unei crime ; p . gener . a învinovăți , a acuza . [ Var . : încriminá vb .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>