Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SĂVÂRȘIT

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 81 pentru SĂVÂRȘIT.

CANALIE

CANÁLIE , canalii , s . f . Persoană care săvârșește o faptă josnică ; mișel , ticălos ,

 

CAPABIL

... CAPÁBIL , - Ă , capabili , - e , adj . ( Urmat de determinări introduse prin prep . " de " ) Care este în stare , care are posibilitatea de a săvârși

 

CEAS

CEAS , ceasuri , s . n . 1. Interval de timp egal cu 60 de minute ; oră . 2. Moment , clipă ; timp , vreme . 3. Aparat care servește la determinarea și măsurarea timpului în limitele unei zile ; ceasornic . 4. Slujbă religioasă săvârșită la anumite ore din

 

CELEBRA

... CELEBRÁ , celebrez , vb . I . Tranz . 1. A săvârși cu solemnitate un act de însemnătate publică sau privată , în special o căsătorie ; a oficia . 2. A sărbători ( aducând elogii ) un ...

 

COAUTOR

COAUTÓR , - OÁRE , coautori , - oare , s . m . și f . 1. Persoană care a scris o lucrare , a făcut o invenție etc . împreună cu alta sau cu altele , considerată în raport cu aceasta sau cu acestea . 2. Persoană care a săvârșit o infracțiune împreună cu alta sau cu altele , considerată în raport cu aceasta sau cu acestea . [ Pr . : co - a -

 

COMITE

... s . m . ( Înv . ) Conducător administrativ al unui comitat . COMÍTE^1 , comít , vb . III . Tranz . A face , a înfăptui , a săvârși

 

COMITENT

COMITÉNT , - Ă , comitenți , - te , s . m . și f . Persoană care încredințează cuiva un mandat prin care îl împuternicește să săvârșească anumite acte sub controlul său și după directivele

 

COMPLICITATE

COMPLICITÁTE , complicități , ( rar ) s . f . Participare secundară la săvârșirea unei infracțiuni ; p . ext . tolerarea sau ascunderea unei fapte neîngăduite săvârșite de

 

CONTRAVENI

... CONTRAVENÍ , contravín , vb . IV . Intranz . A săvârși

 

CONTRAVENIENT

CONTRAVENIÉNT , - Ă , contravenienți , - te , s . m . și f . Persoană care săvârșește o contravenție . [ Pr . : - ni -

 

CORP

CORP , corpuri , s . n . , ( I 3 ) și corpi , s . m . I. 1. Totalitatea organelor unei ființe vii ; organismul considerat ca un întreg anatomic și funcțional ; trup . 2. Partea principală a unui obiect , a unei construcții , a unei mașini etc . 3. ( Fiz . ) Agregat de molecule , porțiune de materie cu masă diferită de zero . 4. ( Jur . ; în sintagma ) Corp delict = obiect care a servit sau era destinat să servească la săvărșirea unei infracțiuni , obiect care poartă urmele unei infracțiuni sau asupra căruia s - a săvârșit infracțiunea , adus în justitie ca probă materială contra acuzatului . 5. ( In sintagma ) Corp de literă = lungimea paralelipipedului care formează piciorul literei , exprimată în puncte tipografice . II. 1. Totalitatea persoanelor care , prin funcție sau prin profesiune , formează o unitate deosebită , legal constituită . 2. ( Cu determinări introduse de prepozitia " de " ) Mare unitate militară , cuprinzând mai multe divizii , de obicei de aceeași categorie . Corp de aviație . 3. ( În sintagma ) Corp de legi = culegere de legi ;

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>