Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SCÂNTEIE

 Rezultatele 11 - 18 din aproximativ 18 pentru SCÂNTEIE.

SCÂNTEIETOR

SCÂNTEIETÓR , - OÁRE , scânteietori , - oare , adj . ( Adesea fig . ) Care scânteiază ; strălucitor ,

 

SCÂNTEIOS

SCÂNTEIÓS , - OÁSĂ , scânteioși , - oase , adj . ( Înv . ; despre ochi , privire ) Scânteietor , strălucitor . [ Pr . : - te - ios ] - Scânteie + suf . -

 

SCÂNTEIUȚĂ

SCÂNTEIÚȚĂ , scânteiuțe , s . f . I. Scânteioară ( 1 ) . II. ( Bot . ) 1. Mică plantă erbacee cu tulpina ramificată la bază și cu flori roșii , roz sau albastre ; scânteioară ( 2 ) , ochișor ( 2 ) ( Angallis arvensis ) . 2. Plantă erbacee mică din familia liliaceelor , cu frunze liniare și cu flori galbene ( Gagea arvensis ) . 3. ( La pl . ) Brumărea . [ Pr . : - te - iu - ] - Scânteie + suf . -

 

SCĂPĂRA

... produce scântei prin lovirea cremenei cu amnarul ; p . gener . ( despre pietre sau corpuri dure ) a scoate scântei prin ciocnire . 2. A scânteia

 

SCHINTEIE

SCHINTÉIE s . f . v .

 

SCLIPI

... SCLIPÍ , sclipesc , vb . IV . Intranz . A luci ( cu o lumină vie și tremurătoare sau intermitentă ) ; a scânteia

 

STICLI

... STICLÍ , sticlesc , vb . IV . Intranz . A luci ( ca sticla ) , a sclipi , a scânteia

 

<<< Anterioarele