Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SLUGA

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 23 pentru SLUGA.

RÂNDAȘ

... RÂNDÁȘ , rândași , s . m . Om de serviciu folosit în trecut la muncile de rând într - o gospodărie ; servitor , slugă

 

SERVITOR

... SERVITÓR , - OÁRE , servitori , - oare , s . m . și f . Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice ; p . gener . orice persoană care muncește la stăpân ; slugă

 

SICHIRAȘ

... SICHIRÁȘ , sichirași , s . m . ( Reg . ) Slugă

 

SLUGĂ

SLÚGĂ , slugi , s . f . I. 1. Persoană angajată pentru a munci în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia , fiind retribuită în bani sau în natură . 2. Fig . Persoană subordonată alteia și obligată , din cauza condițiilor sociale în care se află , să - i execute voința . 3. ( Înv . ) Slujitor înarmat de pe lângă casa sau din suita unui boier . II. ( Rar ) Aparat simplu , format dintr - o scândură scobită la un capăt , care se folosește la scoaterea cizmelor fără ajutorul cuiva ;

 

SLUGĂREȘTE

... SLUGĂREȘTE adv . ( Rar ) în chip josnic , servil . - Slugar ( Înv . " slugă

 

SLUGĂRI

... SLUGĂRÍ , slugăresc , vb . IV . 1. Intranz . A munci ca slugă la un stăpân ; a argăți , a sluji , a slugărnici . 2. Tranz . A servi pe cineva , stând în ...

 

SLUGARNIC

... față de cei pe care îi slujește sau de care depinde ; ( despre manifestări ale oamenilor ) care decurge dintr - o astfel de atitudine ; servil . - Slugar ( Înv . " slugă

 

SLUGUȚĂ

... SLUGÚȚĂ , sluguțe , s . f . ( Rar ) Sluguliță . - Slugă

 

SLUJITOR

... SLUJITÓR , - OÁRE , slujitori , - oare , s . m . și f . 1. ( Astăzi rar ) Persoană care slujește ( pe cineva ) ; servitor , slugă

 

SLUJNICĂ

... SLÚJNICĂ , slujnice , s . f . ( Astăzi rar ) Femeie angajată pentru a munci în familia sau în gospodăria altuia ; slugă

 

TOCMI

... unei mărfi , pentru a cădea la învoială ; a se târgui . 2. Tranz . și refl . ( Pop . ) A ( se ) angaja ca slugă , lucrător etc . 3. Tranz . A închiria un obiect , un mijloc de transport etc . 4. Tranz . ( Înv . ) A pune ordine ; a ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>