Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STĂPÂNIRE
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 57 pentru STĂPÂNIRE.
APOSTAZÍE , apostazii , s . f . 1. Renunțare publică la o anumită credință religioasă ; renegare a unei doctrine sau concepții . 2. Revoltă , răzvrătire împotriva stăpânirii [ Var : apostasíe s .
... CÂRMUÍRE , cârmuiri , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) cârmui . 2. Organ de conducere ; guvern , stăpânire
... se stăpânește ; stăpânit , cumpănit , liniștit ; p . ext . potolit , domol , așezat , flegmatic , imperturbabil . II. S . n . 1. Stare de liniște deplină a atmosferei . 2. Stăpânire
... CERCĂTÚRĂ , cercături , s . f . ( Înv . ) Control exercitat de stăpânire
... COPROPRIETÁTE , coproprietăți , s . f . Stăpânire
... COTROPÍ , cotropésc , vb . IV . Tranz . 1. A ocupa prin violență , a pune stăpânire pe un teritoriu străin în mod abuziv și brutal ; a încălca , a invada . 2. Fig . A acoperi , a ...
... CÚMPĂT , s . n . 1. Echilibru sufletesc , judecată dreaptă , stăpânire
... a cuprins calea . II. 1. Tranz . ( Și fig . ) A acoperi din toate părțile ; a învălui . 2. Tranz . A pune stăpânire ; a cuceri . 3. Refl . A - și mări averea ; a se îmbogăți . III. Tranz . 1. ( Despre corpuri ) A umple ...
... DEȚÍNE , dețín , vb . III . Tranz . 1. A avea în stăpânire sau în păstrare un bun material . 2. A dispune de . . . , a poseda , a avea ; spec . a poseda ...
DÉLNIȚĂ , delnițe , s . f . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească ) Parte din hotarul moșiei satului care se afla în stăpânirea ereditară a unei familii de țărani ce locuiau în satul respectiv ; jirebie . 2. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Parte dintr - o anumită subîmpărțire structurală a pământului satului . Patru delnițe de fânaț . 3. ( Înv . și reg . ) Fâșie îngustă și lungă de teren situată într - o luncă sau pe un delușor ; p . ext . moșie ,
DOMINÁ , domín , vb . I . 1. Tranz . ( Despre oameni , idei , concepții etc . ) A ține pe cineva sau ceva sub influența sau stăpânirea sa ; a stăpâni . 2. Tranz . și intranz . A întrece ( cu mult ) prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare , a se înălța deasupra tuturor . 3. Intranz . și tranz . A se impune prin număr sau prin intensitate ; a predomina , a