Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STRICĂCIUNI

 Rezultatele 11 - 16 din aproximativ 16 pentru STRICĂCIUNI.

SMINTEALĂ

... SMINTEÁLĂ , sminteli , s . f . 1. Tulburare a minții , scrânteală , nebunie ; p . ext . greșeală , abatere . 2. ( Înv . și pop . ) Stricăciune

 

STRICĂCIUNE

STRICĂCIÚNE , stricăciuni , s . f . 1. Faptul de a ( se ) strica ; ( concr . ) ceea ce este stricat , deteriorat ; pagubă produsă de ceea ce s - a stricat , s - a deteriorat , s - a distrus . 2. Efect rău , păgubitor . 3. Depravare , corupție . - Strica + suf . -

 

STRICĂTOR

STRICĂTÓR , - OÁRE , stricători , - oare , adj . 1. Care provoacă sau poate să provoace stricăciuni ; dăunător , vătămător , păgubitor . 2. Care corupe , pervertește . - Strica + suf . -

 

STRICA

STRICÁ , stric , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) transforma din bun în rău ; a ( se ) deteriora , a ( se ) degrada ; a ( se ) defecta . 2. Tranz . ( Pop . ) A sfărâma învelișul tare al unui lucru ( pentru a scoate și a folosi conținutul ) ; a sparge . 3. Refl . ( Despre materii organice ) A se altera , a se descompune sub acțiunea agenților exteriori distructivi ; ( despre aer ) a deveni greu respirabil din cauza unor substanțe sau mirosuri neplăcute , nocive . 4. Tranz . și intranz . A pricinui stricăciuni , daune , lipsuri ; a vătăma . 5. Tranz . A împiedica buna desfășurare a unei acțiuni , a unei stări ; a se pune de - a curmezișul , a tulbura , a zădărnici . 6. Tranz . A influența pe cineva în rău ; a corupe . 7. Tranz . A face ceva greșit , cum nu trebuie . 8. Tranz . și refl . A ( se ) dărâma , a ( se ) nărui , a ( se ) distruge ( o construcție , o așezare etc . omenească ) . 9. Refl . și ...

 

VĂTĂMA

VĂTĂMÁ , vátăm , vb . I . Tranz . ( Pop . ) 1. A dăuna sănătății , integrității corporale ( producând boli , răniri ) . 2. A cauza pagube , stricăciuni , prejudicii , neajunsuri ; a atinge , a leza (

 

ZĂGAZ

ZĂGÁZ , zăgazuri , s . n . 1. Stăvilar , baraj . 2. Fig . Opreliște , îngrădire , piedică , obstacol . 3. Lac sau iaz format de apa pe care barajul o împiedică să curgă ; braț derivat dintr - o apă curgătoare ; scoc . 4. Întăritură de protecție făcută în țărmul unui râu pentru ca apa să nu facă stricăciuni ;

 

<<< Anterioarele