Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TERITORIAL

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 30 pentru TERITORIAL.

DEPARTAMENT

DEPARTAMÉNT , departamente , s . n 1. Subdiviziune a unui minister . 2. ( În unele state , de ex . în S . U . A. ) Minister . 3. ( În unele state , de ex . în Franța ) Unitate administrativ -

 

DIALECT

DIALÉCT , dialecte , s . n . 1. Ramificație teritorială a unei limbi , cuprinzând adesea mai multe graiuri . 2. ( Impr . ) Grai . 3. ( Impr . ) Limbă . [ Pr . : di -

 

DISPENSAR

DISPENSAR , dispensare , s . n . Unitate medico - sanitară care asigură asistența populației dintr - o anumită zonă teritorială , de obicei fără

 

DISTRICT

DISTRÍCT , districte , s . n . Unitate administrativ - teritorială din unele țări , care cuprinde fie capitala țării și împrejurimile ei , fie un teritoriu care are o populație cu compoziție națională

 

GRANIȚĂ

GRÁNIȚĂ , granițe , s . f . Limită care desparte două state ; frontieră , hotar , limită

 

GUBERNIE

... GUBÉRNIE ( GUBERNÍE ) , gubernii , s . f . Unitate teritorial

 

GUVERNĂMÂNT

... GUVERNĂMÂNT , guvernăminte , ( 2 ) s . n . 1. ( În sintagma ) Formă de guvernământ = formă de conducere politică a unui stat . 2. ( În unele state ) Unitate teritorial

 

GUVERNATOR

GUVERNATÓR , guvernatori , s . m . 1. ( În unele state ) Persoană care conduce , în numele șefului statului , o unitate administrativ - teritorială mai mare sau un teritoriu dependent , o colonie . 2. Persoană care conduce o instituție de credit depinzând de o autoritate centrală . - Guverna + suf . -

 

INTEGRITATE

INTEGRITÁTE s . f . 1. Însușirea de a fi integru ; cinste , probitate ; incoruptibilitate . 2. Însușirea de a fi sau de a rămâne intact , întreg . 3. ( În sintagma ) Integritate teritorială = principiu de bază al dreptului internațional potrivit căruia fiecare stat are dreptul să - și exercite deplin și nestingherit suveranitatea asupra teritoriului

 

LIMITĂ

LÍMITĂ , limite , s . f . 1. Punct extrem , margine ( a unei suprafețe , a unui obiect etc . ) . 2. ( În sintagma ) Limită teritorială = linie care delimitează teritoriul unui stat , al unei provincii , al unei regiuni etc . ; graniță , hotar . Limită silabică = locul unde se termină o silabă și începe alta în fluxul vorbirii . 3. Fig . Punct până la care pot ajunge posibilitățile , facultățile , mijloacele etc .

 

MICRORAION

... MICRORAIÓN , microraioane , s . n . Element teritorial urbanistic , constituit dintr - o suprafață de 20 - 50 de ha și din 5000 - 15000 de locuitori cuprinzând locuințe , magazine , școli etc . [ Pr . : - ra - ion ] - Micro ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>