Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TRĂSĂTURĂ
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 89 pentru TRĂSĂTURĂ.
ARHIFONÉM , arhifoneme , s . n . ( Fon . ) Unitate fonologică superioară fonemului , caracterizată prin îmbinarea unor trăsături distinctive provenind din mai multe foneme
ASEMĂNÁ , asémăn , vb . I . 1. Refl . A avea însușiri , trăsături comune cu cineva sau cu ceva ; a semăna ^2 . 2. Tranz . și refl . A ( se ) socoti la fel cu altul , a ( se ) așeza pe același plan ; a ( se )
ASIMILÁ , asimilez , vb . I . 1. Tranz . A transforma în propria substanță materiile nutritive introduse în organism . 2. Refl . și tranz . A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii ( limbă , obiceiuri etc . ) 3. Tranz . a considera egal , asemănător cu altă ființă , cu alt obiect , cu alt fenomen . 4. Tranz . A - și însuși cunoștințe , idei etc . 5. Tranz . și refl . ( Fon . ) A ( se ) transforma sub influența altui sunet , aflat în apropiere . 6. Tranz . A introduce în procesul de fabricație produse noi , o tehnologie nouă
BOCCÍU , - ÍE , boccii , adj . ( Pop . și fam . ; despre oameni ) Care are trăsături grosolane ,
CAPITALÍST , - Ă , capitaliști , - ste , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care aparține capitalismului sau care are trăsăturile capitalismului , privitor la capitalism . 2. S . m . și f . Persoană care posedă capital ^
CARACTERÍSTIC , - Ă , caracteristici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Însușire specifică predominantă , proprie unei ființe , unui lucru , unui fenomen etc . și care diferențiază o ființă de alta , un lucru de altul . 2. Adj . Care constituie trăsătura distinctivă a unei ființe , a unui lucru sau a unui fenomen . 3. S . f . Partea întreagă a unui logaritm . 4. S . f . Parametru sau dată tehnică utilizată pentru aprecierea comportării în exploatare a unui sistem tehnic sau a unui material . 5. S . f . Curbă care reprezintă modul cum variază o proprietate a unui sistem sau a unui dispozitiv în funcție de o anumită
CARACTERIZÁ , caracterizez , vb . I . Tranz . 1. A constitui caracteristica cuiva sau a ceva . Îl caracterizează modestia . 2. A descrie , a înfățișa , a face să reiasă trăsăturile caracteristice ale unei persoane , ale unui lucru sau ale unui
CARICATÚRĂ , caricaturi , s . f . 1. Reprezentare , mai ales în desen , a unei persoane sau a unei situații prin exagerarea unor trăsături , îndeosebi negative , cu o intenție satirică sau umoristică . 2. Imitație nereușită , care denaturează
CARICATURÍSTIC , - Ă , caricaturistici , - ce , adj . 1. Care exagerează unele trăsături , îndeosebi negative , ale unei persoane , ale unei situații , cu intenție satirică sau umoristică . 2. Propriu caricaturii . - Caricaturist + suf . -
CLASÉM , claseme , s . n . ( Lingv . ) Ansamblu al trăsăturilor semantice minimale ale unei unități
CLASICÍSM s . n . 1. Ansamblu de trăsături proprii culturii antice greco - latine din cel mai înalt stadiu de dezvoltare a ei , caracterizată prin armonie , puritate , sobrietate etc . 2. Curent în arta si literatura europeană , apărut în sec . XVII în Franța , caracterizat prin imitarea modelelor antice greco - latine , prin interesul pentru aspectul moral , prin urmărirea unui ideal , prin disciplinarea imaginației și a sensibilității , prin ordine , echilibru și claritate . 3. Perioadă din istoria culturii universale sau naționale ale cărei creații reprezintă un maximum de realizare artistică pentru perioada