Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru UNDA

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 41 pentru UNDA.

HOLOGRAMĂ

HOLOGRÁMĂ , holograme , s . f . Placă fotografică pe care sunt înregistrate , sub forma unor dungi fine și paralele , atât amplitudinile undelor luminoase care vin de la un obiect , cât și fazele acestor

 

INTERFERENȚĂ

INTERFERÉNȚĂ , interferențe , s . f . 1. Întâlnire , încrucișare , combinare a două sau mai multe fenomene , întâmplări , fapte etc . 2. Fenomen de suprapunere și de compunere a efectelor a două ( sau a mai multor ) mișcări vibratorii provenite din surse diferite ; intensificare ( sau slăbire reciprocă ) a intensității undelor prin suprapunerea

 

LASER

LÁSER , lasere , s . n . Dispozitiv pentru amplificarea sau generarea undelor electromagnetice din domeniul optic pe baza efectului de emisiune forțată a sistemelor atomice , care permite o concentrare de energie corespunzătoare unei temperaturi de zeci de mii de

 

MAGNETOOPTIC

MAGNETOÓPTIC , - Ă , magnetooptici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Capitol al fizicii care studiază fenomenele produse în interacțiunea undelor electromagnetice luminoase cu câmpurile magnetice . 2. Adj . De magnetooptică ( 1 ) . [ Pr . : - to -

 

MICROIMPRIMARE

MICROIMPRIMÁRE , microimprimări , s . f . Înregistrare a undelor acustice pe plăci microsion . [ Pr . : - cro - im - ] - Micro ^1 +

 

RADAR

RADÁR , radare , s . n . Aparat care emite unde electromagnetice și apoi le recepționează , după ce au fost reflectate de un obiect , folosit pentru a detecta și a localiza un obiect prin măsurarea timpului trecut între emisia și recepția

 

RADIOCOMANDĂ

RADIOCOMÁNDĂ , radiocomenzi , s . f . Telecomandă realizată cu ajutorul undelor electromagnetice . [ Pr . : - di -

 

RADIOCOMUNICAȚIE

RADIOCOMUNICÁȚIE , radiocomunicații , s . f . Transmitere și recepție la distanță a unor sunete , semnale și imagini cu ajutorul undelor radio ^2 . [ Pr . : - di -

 

RADIOCONDUCTOR

RADIOCONDUCTÓR , radioconductoare , s . n . Corp care devine conducător de electricitate sub influența undelor electromagnetice . [ Pr . : - di -

 

RADIOELECTRICITATE

RADIOELECTRICITÁTE s . f . Parte a fizicii care studiază oscilațiile de înaltă frecvență și undele electromagnetice , precum și aplicațiile acestora în radiocomunicații , în radiolocație etc . [ Pr . : - di -

 

RADIOEMISIUNE

RADIOEMISIÚNE , radioemisiuni , s . f . 1. Producere a undelor electromagnetice în scopul realizării unei radiocomunicații . 2. Emisiune radiofonică cu ajutorul căreia se transmit știri , programe culturale etc . [ Pr . : - di - o - e - mi - si - u - . - Var . : radioemísie s .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>