Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VÂNĂTOR
Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 29 pentru VÂNĂTOR.
CINEGÉTIC , - Ă , cinegetici , - ce , adj . , s . f . ( Livr . ) 1. Adj . De vânătoare , privitor la vânătoare ; vânătoresc . 2. S . f . Arta
CIOCHINÁR , ciochinare , s . n . Mănunchi de curelușe scurte , având la capete ochiuri sau inele , de care vânătorii atârnă păsările vânate . - Ciochină + suf . -
FACTORÍE , factorii , s . f . Punct de schimb ( comercial ) pe un teritoriu străin ( și îndepărtat ) ; spec . punct unde se face cumpărarea vânatului și aprovizionarea vânătorilor din regiunile nordice
FOXTERIÉR , foxterieri , s . m . Rasă de câini de casă , rezistenți și iuți , cu urechi scurte , cu picioare drepte , buni vânători de animale mici care trăiesc în vizuini ; fox . [ Pr . : - ri -
GONÍ , gonesc , vb . IV . 1. Tranz . A fugi după cineva , a urmări în fugă ( pentru a prinde , pentru a face să se grăbească etc . ) ; a fugări ; spec . a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor . 2. Tranz . A alunga , a izgoni . 3. Intranz . A alerga , a fugi . 4. Refl . și intranz . ( Despre vitele cornute ) A se împreuna ( spre a se
HĂITÁȘ^2 , hăitași , s . m . Om care , făcând gălăgie mare , stârnește vânatul din ascunzători și îl gonește spre vânători ; gonaci , gonaș , bătăiaș , hăitar , crainic ( 3 ) . - Haită + suf . - aș . HĂITÁȘ^1 , hăitașe , s . n . ( Reg . ) Acțiunea de stârnire a
HĂITUÍ , hăituiesc , vb . IV . 1. Intranz . și tranz . A stârni , a goni vânatul spre vânători . 2. Tranz . A goni , a mâna animalele domestice . 3. Tranz . A cutreiera , a străbate o regiune , un loc , urmărind pe
LIMIÉR , limieri , s . m . Câine de vânătoare care adulmecă și abate vânatul în direcția dorită de vânători ; copoi . [ Pr . : - mi -
MOMEÁLĂ , momeli , s . f . 1. Mijloc viclean folosit pentru a ademeni , a înșela pe cineva ; ceea ce ademenește pe cineva ; înșelăciune . 2. Spec . Mâncare care se aruncă peștilor sau care se pune în undiță spre a - i ademeni ; hrană pe care o pune vânătorul pentru a atrage vânatul ; nadă . [ Pl . si : momele ] - Momi + suf . -
PĂTÚL^2 , pătuli , - e , adj . Măr pătul ( În sintagmele ) ( și substantivat , m . ) = specie de măr cu fructele galbene - verzui ( cu pete roșii ) . Măr pătul ( și substantivat , n . ) = fructul mărului mai sus definit . PĂTÚL^1 , pătule , s . n . 1. Construcție cu pereții din șipci , din nuiele împletite etc . , ridicată pe un postament la mică înălțime deasupra solului , care servește la păstrarea porumbului ( în știuleți ) ; p . gener . hambar pentru cereale . 2. ( Pop . ) Coteț ( construit pe pari sau într - un copac ) pentru păsările de curte ; coteț pentru porumbei . 3. ( Pop . ) Culcuș improvizat din frunze , din paie , din fân etc . , care servește pentru dormit ; p . ext . pat rudimentar ( și mic ) . 4. Un fel de podeț așezat pe pari la suprafața apei , de pe care se pescuiește . 5. Pătuiac . 6. Platformă înaltă construită pe stâlpi sau în copaci , care servește ca loc de observație ( pentru paznici , pentru vânători
... m . și f . 1. Persoană care pescuiește ( 1 ) ; spec . pescar ( I ) . Pescuitor de perle . 2. Fig . ( Fam . ) Persoană care caută cu insistență să obțină ceva ; vânător